- V-aţi făcut timp, în sfârşit, Demiurgos, să ne vizitaţi şi pe noi. Nici nu vă imaginaţi cât suntem de fericiţi.
- Aş fi vrut să vin mai demult, să vă felicit imediat după bătălia de la Vaslui, dar am fost foarte ocupat, s-au ivit probleme cu orbitele planetelor Marte şi Venus şi a trebuit să liniştesc câteva explozii stelare. Acum, că în toate galaxiile lucrurile merg cât se poate de bine, m-am gândit să vă vizitez.
- Demiurgos, pe unde vreţi să mergeţi, pentru început?
- Hai să zicem, ca o primă experienţă terestră, cu o maşină de mare viteză, pe autostrada Bucureşti-Piteşti.
- Tocmai aici... vai, Atotputernicule... ne-aţi nimerit într-un punct slab... Autostrada va fi minunată într-un viitor previzibil, o bijuterie, dar acum sunt gropi, chiar crevase, după statistici provizorii, cam vreo două sute, oh, chiar şi Măria-Voastră s-ar putea accidenta, asta ca să nu zic mai mult... şi-ar putea rămâne Universul orfan pentru totdeauna... Nu ne supuneţi, vă rugăm, la o asemenea încercare...
- Păi, atunci, să intrăm într-o pădure. Mi-e dor şi mie, oricât aş fi de puternic, de un locşor tihnit, oxigenat, cu pârâiaşe zglobii, cu poiene odihnitoare.
- Da, v-aţi gândit bine, cu adevărat, o relaxare e imperios necesară, după pustietatea galaxiilor, dar cum să vă spun, ar putea fi şi aici probleme...
- Mai explicit, mai clar, te rog...
- Prea Puternice, dacă v-aţi fi dorit o asemenea vizită la o oarecare vreme după Potopul lui Noe, ar fi mers. Totul era atunci curat, proaspăt, oxigenat, maiestuos, aşa cum v-aţi fi dorit. Dar acum, zău, să mă credeţi, pot fi surprize... Noaptea, spre exemplu, în loc să contemplaţi, printre arbori, luna, aţi putea da peste nişte hoţi, înjurând cu divinul dumneavoastră nume... prin poiene, ca să mergem mai departe, se fac din greu grătare, fripturi, şi în loc de oxigen, Prea Mărite, e fum însoţit de tot felul de mirosuri, iar prin pâraie ar putea să apară peşti în poziţii ciudate, cu burta în sus, adică, din cauza unor poluări... Şi toate acestea, Demiurgos, v-ar putea şoca...
- Bine, înţeleg, ce-ar fi atunci să vizitez un mare combinat siderurgic, chimic?
- Altă rană... cum se spune, Prea Puternice... Tehnologic, cam la nivelul anilor ‘70, prin hale e frig, v-aţi putea răci, mai cad uneori şi părţi de ziduri, coşuri, v-aţi putea accidenta, o să daţi şi peste oameni nemulţumiţi, care, iarăşi, sunt cu numele dumneavoastră în gură, n-are rost, dacă tot aţi venit de la aşa mari distanţe să vizitaţi Galaţiul, spre exemplu, sau Braşovul... Ceva, însă, aici, din mare mila Voastră, tot aţi putea face... v-ar fi greu să duceţi în ceruri un număr de tractoare, de autocamioane, de agregate şi să le valorificaţi prin galaxii?
- Ştiu eu?... Poate pe undeva prin spatele Căii Lactee...
- Ar fi excelent, iar cât priveşte partea bănească, evident, cu Măria-Voastră nu ar fi probleme...
- Dragul meu, până acum vizita mea la voi n-a fost prea reuşită. Aş vrea să văd nişte tinere fete, culte, instruite, cuprinse, totuşi, de primii fiori ai dragostei... să le luăm prin surprindere... să le vedem bucuria neprihănită...
- Vai, Demiurgos, la ce riscuri, iarăşi, ne expunem… Avem tinere fete, dar o groază dintre ele nu sunt nici culte, nici instruite, iar de fiorii dragostei neprihănite ce să mai vorbim… Le-am găsi prin parcări, cu şoferi, pe la margini de păduri cu cine se nimereşte, prin boscheţi, practicând cea mai veche meserie din lume. Avem şi premiante dar e de umblat după ele şi, poate, nici n-aveţi aşa de mult timp…
- Atunci să urmărim, discret, o şedinţă de guvern...
- Prea Puternice, nu v-ar distra. Ca întotdeauna la noi, unul vorbeşte şi ceilalţi ascultă sau se prefac. Limbaj de lemn, dispoziţii rămase pe hârtie, ploconeli, angajamente false...
- Atunci, să vedem un spectacol de teatru...
- Nici asta, Demiurgos, n-ar fi indicat s-o facem... Aproape peste tot sunt piese experimentale, se ţipă, se urlă, doar în indispensabili, poale peste cap, se simbolizează nu ştiu ce, se vorbeşte păsăreşte, mai bine, Prea Mărite, să lăsăm teatrul pentru vizita viitoare.
- Atunci, omule, măcar să mănânc ceva, un mic, o mămăligă, o chiftea, spre exemplu, că mă sfârşesc de foame...
- Demiurgos, mai bine cheamă marele curent de aer şi-n câteva zeci de secunde sunteţi sus, în ceruri... Şi-acolo aveţi produse sigure, verificate de milenii... Nu vă supăraţi pentru propunere, nu-i aşa?
- Nu, pe voi nu mă pot supăra... Îmi sunteţi chiar dragi cu felul vostru de a fi... O să vă vizitez din nou în mileniul următor... poate se va schimba câte ceva până atunci...
- Poate, Demiurgos, poate... Dar chiar atât de siguri nu suntem...
Mircea PORA
