Anul acesta, am petrecut după-amiaza sărbătorii de Rusalii (12 iunie), într-un mod mai aparte. Parcă am simţit cum Sfântul Duh s-a pogorât peste grupul de participanţi la lansarea de la Timişoara, a celui de-al III-lea volum intitulat „Taina scrisului- Antologie: Eseuri de motivaţie literară”, Editura Academiei Româno-Australiene pentru Cultură şi Arte - Sydney (Australia). Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa iniţiatorului şi realizatorul acestui excelent proiect cultural-literar, scriitorul şi jurnalistul George ROCA, originar de pe meleaguri bihorene. Spiritul tainic al întâlnirii a fost dat încă de la început de amfitrion - poeta Cornelia CHIFU, care a evocat valoroasa operă şi personalitatea marcantă a lui George ROCA. Ne-am bucurat să-l simţim atât de aproape, cu o atitudine atât de generoasă, caldă şi prietenoasă. S-a vorbit în cuvinte frumoase şi alese despre noul tom lansat, care adună 600 pagini şi cuprinde eseuri scrise de 50 de scriitori din ţară şi din diaspora. Scriitorul care a avut întâietate, atât în carte cât şi în plen, a fost poetul, prozatorul, eseistul şi criticul literar timişorean Eugen DORCESCU: „Ca scriitor, aş dori, eventual, să scriu. Să mai scriu. Ca persoană, să trăiesc. Să mai trăiesc. Deplin.” ... „Gustând, aşa cum gust acum, clipă de clipă, beatitudinea dureroasă, iluzorie, a existenţei”. Iată cum se leagă taina scrisului cu rostul scrisului. În prefaţa cărţii, Magdalena BRĂTESCU (Rehovot, Israel), menţionează: „Scrisul nu-i un hobby ... ci expresia unei explozii urmate de cizelarea până la perfecţiunea de care suntem capabili pentru a transforma artizanul în arta unică. Să simţi că dai ceva oamenilor, să le transmiţi emoţii, să le schimbi traseul vieţii, să-i educi.” Prin cele 3 volume, George ROCA nu are doar meritul de a reuni creaţiile a 150 de scriitori de pretutindeni, ci şi de a ne ajuta să înţelegem posibilitatea unităţii spirituale a lumii româneşti, întinsă pe tot globul. Prin arta literară scriitorii se exprimă, îşi dezvăluie cititorului propriile simţiri sufleteşti. În schimb jurnaliştii, înzestraţi şi ei cu măiestria scrisului, caută mai mult să comunice cititorului diferite ştiri despre alţii. Acest aspect diferit al rostului scrisului s-a putut observa şi cu prilejul desfăşurării primei ediţii ale Simpozionului ştiinţific „Presa din Banat în oglinda vremii”, organizat în ziua de 21 iunie de Academia Română - filiala Timişoara, Biblioteca Academiei Române - filiala Timişoara şi Uniunea ziariştilor profesionişti din România - filiala „Valeriu Branişte” - Timiş. Clasicul scriitor al literaturii române şi remarcabil jurnalist, Ioan Slavici, în nuvela „Popa Tanda” (1875, Convorbiri literare), menţiona: „În gândul meu, rostul scrierii a fost întotdeauna îndrumarea spre o vieţuire potrivită cu firea omenească”. Din aceste considerente se poate remarca totuşi că un rost esenţial al scrisului este cititul. Degeaba se scrie mult, dacă se citeşte, parcă tot mai puţin. Şcoala îşi păstrează datoria de a-i învăţa pe elevi să scrie şi să citească, precum şi de a le forma deprinderi în ale scrisului şi cititului. Să nu uităm şi de deprinderile scrierii de mână. Aşa se pot „citi” şi altele, ... necuprinse în textul scris. Amintirea celebrului proverb latin „Verba volant, scripta manent”, se doreşte a mai întări convingerile asupra rostului scrisului. Cercetarea istorică se sprijină atât de mult pe înscrisuri, ca să explice dezvoltarea limbii, istoria şi evoluţia culturii unui popor. Este important ca cei preocupaţi de publicarea celor scrise să întrevadă cu responsabilitate un posibil interes al cititorului. Sunt mai lipsite de sens scrisul din interes şi cititul superficial.
Ambrozel: - Oare am scris cu rost? ... Citeşte cineva
