Fiecare sărbătoare bisericească ne aduce aminte în chip cu totul deosebit de lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, de persoane, de locuri, de lucruri și de fapte din istoria Bisericii și din viețile sfinților, chemându-ne la o trăire creștinească aleasă, prin rugăciuni și cântări sfinte, prin ascultarea Sf. Liturghii și prin săvârșirea faptelor bune. Între aceste sfinte sărbători, un loc de cinste îl ocupă Duminica Ortodoxiei. Ea ne amintește de biruința pe care dreapta credință a câștigat-o împotriva rătăcirii celor ce tăgăduiau rostul icoanelor și al sfinților în viața creștină. În această zi de bucurie a ortodoxiei e bine să ne amintim de râvna strămoșilor noștri, pentru păstrarea ființei și unității neamului nostru, pentru păzirea dreptei credințe și a viețuirii într-o dragoste frățească și a legii străbune din care au odrăslit virtuțile credincioșilor; iar din dărnicia lor s-au ridicat atâtea așezăminte și locașuri de închinare presărate pe întregul cuprins al țării.
Biruințele sufletești ale credinței sunt posibile și temeinice numai dacă acestea izvorăsc din adâncul dragostei noastre față de Dumnezeu, față de Biserică și față de aproapele nostru, rodind în fapte bune și plăcute lui Dumnezeu. Nici un creștin nu trebuie să uite cuvintele Mântuitorului: „Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în împărăția Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Celui din Ceruri” (Matei 7, 21), iar voia Tatălui este porunca și totodată temelia Testamentului Lui cel nou: „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit și Eu” (Ioan 15, 12). Dragostea nu ne îngăduie să reducem Universul numai la ceea ce este în jurul nostru, la propriile interese, nici chiar numai la familia noastră, la noi înșine. Ea ne deschide inima la bucuriile și întristările tuturor oamenilor. Ea împletește viața noastră cu a celorlalți semeni și pe a lor cu a noastră. Modelul desăvârșit de urmat în viața noastră religioasă este pentru fiecare dintre noi Iisus Hristos, care și-a arătat dragostea Sa nemărginită pentru oameni prin fapte. Toată viața Lui a fost o dăruire generoasă de Sine, un izvor nesecat de fapte bune, de milă, de iertare și ajutorare a celor împovărați, a celor săraci și a tuturor celor în nevoi.
preot iconom - stavrofor
Horia ȚÂRU
