Mai în glumă, mai în serios, circulă o zicală prin care se răspunde la întrebarea: „Cum trece mai repede mirosul de ceapă?”, răspunsul fiind: „Mâncând usturoi!”. Am dus timp de doi ani în spinare starea de alertă, mai mult sau mai puţin îndreptăţită, care, iată, dispare ca prin miracol, odată cu războiul ruso-ucrainean de la fruntaliile ţării. De două săptămâni, ca prin minune, a dispărut grija faţă de COVID, întreaga atenţie întreptându-se spre războiul iscat din ambiţia şi prin voinţa unui paranoic ajuns la putere într-un stat bine înarmat.
Spuneam că starea de alertă prelungită timp de doi ani ar fi fost tot timpul îndreptăţită ori nu, pentru că, în baza acestei nenorociri, mulţi din cei aflaţi la robinetele cu bani ale ţării s-au îmbogăţit peste noapte ori şi-au mărit averile deja acumulate. Vă mai amintiţi de „izoletele” cumpărate la mii de euro? Dar de „cârpele” zise măşti, care puteau fi făcute de orice croitoreasă de la noi, cumpărate de prin te miri ce colţ de lume pe milioane? Dar de ventilatoarele care nici n-au mai fost aduse în ţară? Dar despre milioanele de vaccinuri importate pe sume enorme, care, în final, au fost, sau nu, atât de indispensabile? Dar despre faptul că la noi s-a evitat cu obstinaţie găsirea unor reţete cu medicaţie preventivă la COVID. Dar faptul că odată aceste medicamente apărute în lume oficialii noştri nu s-au prea îngrămădit să le achiziţioneze? Dar despre degringolada din sistemul sanitar şi de situaţia de criză condusă doar de „oameni anume” şi nu întotdeauna de specialişti? Dar despre restricţiile peste restricţii care au dus la dărâmarea economiei şi aşa şubredă, dar şi la compromiterea cvasitotală a sistemului de învăţământ? Aţi văzut să dea cineva socoteală de hoţiile semnalate ori persoanele îmbogăţite să fie trase la răspundere? Nici pomeneală. Sutele de milioane, miliardele furate au putut să fie „bine împărţite” încât să ajungă şi la hoţi, şi la cei care ar fi trebuit să facă dreptate. Plăteşte în continuare ţara, omul de rând, supus la noi taxe şi impozite şi, mai nou, la preţurile aberante de la combustibili şi energie. Iar guvernul alcătuit din două mari partide şi din UDMR dau dovadă, dacă mai era nevoie, că sunt otova. Doar vorbe goale, doar minciuni, că vor drege şi vor face, când, în fapt, nu fac absolut nimic. Cu măsurile pe care le vrea „dreapta” nu sunt de acord cei de „stânga” şi invers, iar UDMR este de acord cu orice, doar să fie şi ei la caşcaval. Culmea este că aceiaşi oameni politici care nu se înţeleg sub nici o formă atunci când este vorba de măsuri care privesc „supravieţuirea” românului şi a ţării se înţeleg de minune când e vorba să-şi acorde măsuri privilegiate pentru ei, măsuri de-a dreptul neruşinate, măsuri care-i îmbogăţesc şi mai mult pe ei. Şi sărăcesc şi mai mult ţara, aflată, subliniez, la nivel de supravieţuire. Dar acest lucru nu-i interesează pe cei care ne conduc. Iar dacă noi aşteptăm redresarea ţării şi salvarea românilor de la alde Cîţu, şi Ciucă, şi Ciolacu, şi Grindeanu ne înşelăm amarnic, adică mai mult ca oricând.
A fost „suspendată” după doi ani starea de alertă, pentru că acum este deja la graniţă şi ne bate la uşă războiul. Vom avea noi poliloghii, susţinute de alţi inegalabili „specialişti”, vom avea alte restricţii şi, desigur, încă o pleiadă de speculanţi ai situaţiei, încă o hoardă de hoţi şi tot atât de mulţi nepedepsiţi.
Iar noi vom deveni şi mai săraci, dacă se poate acest lucru.
La televiziunile naţionale aceiaşi extraordinari „specialişti” în COVID şi medicină au devenit brusc experţi militari.
Ei, desigur, vin cu „prosteala”, ca în spatele lor să aibă loc noi şi noi mânării, adică alte furtişaguri.
Adevărul este că iarna este pe sfârşite, dar de peste trei luni plătim preţuri monstruoase pentru gaz şi curent, carburanţii la staţii au sărit de şapte lei, cât n-au fost nicicând, iar guvernanţii noştri au cu totul alte griji.
E bine că avem grijă de ucraineni, e bine că guvernanţii noştri sunt conectaţi la viaţa politică a lumii, e bine că ei se interesează de posibilitatea unui viiitor război, dar cu noi, cu supravieţuirea noastră, cum rămâne, oameni buni?
De noi cine are grijă?
Pentru că Ciucă, Cîţu, Ciolacu şi Grindeanu, nu. În mod sigur ei au alte priorităţi.
De la restricţiile şi scumpirile pe bază de pandemie vom trece la restricţiile şi scumpirile pe bază de război, care, probabil, vor fi şi mai crunte... Dar pe cine interesează?
Petru Vasile TOMOIAGĂ
