Cum se schimbă istoria. Cât de repede și ce profund. Vă mai amintiți imnul de stat al României din anii 1953-1965? Pentru readucere aminte, transcriem strofa: //Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator. / Leninismul ni-e far și tărie și avânt / Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,/ Făurim socialismul pe-al țării pământ. // Nu mai suntem „înfrățiți” cu poporul sovietic, care acum a devenit poporul rus, „eliberator”, leninismul nu ne mai este nici far, nici tărie, nici avânt, nu mai urmăm nici partidul unic, ci puzderia de partide și nu mai făurim nici socialismul. Deci, nu mai suntem înfrățiți cu poporul sovietic, care astăzi nu mai este sovietic, ci rus, și care tocmai a plecat un pic să „elibereze” Ucraina... De fapt nu poporul rus, ci paranoicul ajuns în fruntea statului rus, care nu mai are nici o noimă și nici un căpătâi. Asta se-ntâmplă de câte ori se ajunge la o conducere unică a unui stat, de câte ori se ajunge la autocrație și despotism, la tiranie și absolutism.
Poporul rus și poporul ucrainian, sau invers, trebuie să plătească acum paranoia unui conducător care a pierdut orice măsură, orice simț al realității. Problema este că acest război pornit de Putin - și doar de el - nu știm precis unde va ajunge și cum se va termina. Cu atât mai mult cu cât la îndemâna autocratului rus stă și un întreg arsenal nuclear, unul dintre cele mai importante din lume.
Acum mor copii, femei și bătrâni și militari din ambele tabere. Sunt distruse în câteva clipe bunuri construite cu trudă și jertfă de-a lungul a zeci și zeci de ani. Poporul ucrainian, dar și poporul rus nu o vor duce cu nimic mai bine. Și atunci care este logica? Doar faptul că un paranoic ajunge la conducerea unui stat și poate face tot ce-i trece prin cap? Important este totuși faptul că, de această dată, aproape întreaga lume și-a dat mâna și condamnă această ticăloșie. Europa și Statele Unite au pus mână de la mână și într-un singur gând fac tot ceea ce pot pentru ca acest calvar al ucrainenilor să se termine cât mai curând. Deocamdată sunt doar bunuri distruse, sute de vieți sacrificate și sute de mii de refugiați. Sute de mii de ucrainieni au fost nevoiți să ia calea pribegiei pentru a-și salva viața. Și toate acestea de ce? Pentru ca un paranoic să-și facă mendrele? Și până când?
Până când omenirea va înțelege că nu trebuie niciodată dată întreaga putere în mâinile unui singur om. Oricât ar fi el de bun, oricât ar fi el de capabil, pentru că nu știi niciodată ce se va putea întâmpla mâine. Ce se va întâmpla mâine nu știu nici locuitorii Republicii Moldova. Și nici noi. Poate nici întreaga omenire cât timp la conducerea unui stat, înarmat nuclear, sunt la conducere indivizi de genul lui Vladimir Putin.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
