Oamenii se împart mereu, orientându-şi opiniile după diferite informaţii/învăţături venite pe cale „propagandistică”, ticluită de specialişti în „manipulare”, militanţi ai unor ideologii şi/sau plătiţi de diferite grupuri de interese, folosind uneori denaturat şi argumente patriotarde. Ce-am fi fost acum, fără curent electric? Se spune că am fi dormit zilnic, în medie, mai mult cu vreo 2-3 ore. Dar, să nu banalizăm şansa originară de a ne bucura de foloasele electricităţii. În anii perioadei influenţei bolşevice, la şcoală se învăţa despre „lampa lui Ilici”, în manuale apărând frecvent poze cu revoluţionarul V.I. Lenin, creatorul „lămpii”, dătătoare de lumină pentru populaţia aliniată. Premergător Revoluţiei ruse (februarie 1917 - care a condus la răsturnarea spontană a regimului ţarist), opoziţia afirma despre „lampa lui Ilici” că era doar „un afumător şi o lumânare”. Totuşi, constructiv avea ceva din structura precursorului becului electric, dar despre care se ştia că a fost inventat încă din 1879, de genialul american Edison. În 1882 acesta îşi materializa invenţia becului cu incandescenţa cu filament, înfiinţând compania The Edison Electric Light Co., - New York beneficiind de un sistem prin care publicul larg putea beneficia de iluminare electrică. Pro-esticii încă mai susţin că „lampa lui Ilici” reprezenta simbolul electrificării binefăcătoare. Dar, actualii profesionişti din domeniul electrotehnic, argumentează ştiinţific adevărul despre creatorul becului, inginerul-inventator rus Alexander Lodygin, care a brevetat lampa incandescentă în 24 iulie 1874, folosindu-se însă de cercetări anterioare, ale: englezului Delarue - creator (1809) a primei lămpi cu incandescenţă, cu spirală de platină, belgianului Jobar - realizator al unei lămpi mult mai ieftine cu incandescenţă din carbon, ale Germanului Heinrich Goebel - creator al primului tub cu vid în 1854, sporind astfel luminozitatea becului. Electrificarea în Rusia nu a început după Revoluţie, ci mult mai devreme, în 1886 la Sankt Petersburg, când Karl Fedorovich Siemens a creat o „societate industrială şi comercială” de iluminat electric 1886. Merituosul rus Lodygin a conceput şi un proiect de electrificare a ţării, fondând compania „Asociaţia Rusă de Iluminat Electric Lodygin and Co.” Cu bun simţ al afacerilor, acesta a vândut companiei americane General Electric în 1906 un brevet pentru un filament de wolfram. În ajun de Prim Război Mondial, mai mult de două treimi din sectorul energetic rus se afla în mâini străine. Până în 1913, în Rusia funcţionau 33 de centrale electrice, furnizând putere totală de peste un milion de kilowaţi. Dar lider mondial era America, unde Edison declarase că: „Vom face electrificarea atât de ieftină, încât numai cei bogaţi vor mai aprinde lumânări!”. Adevăratul inventator al becului şi dezvoltator al electrificării în Rusia, Alexander Lodygin, a fost obligat tocmai de Revoluţia „iluminatoare” să emigreze în SUA, unde a sfârşit în 1923. Dar, să lăsăm alternativele şi să ne vedem de-ale noastre! Către politicieni: de ce România trebuie să dispere şi să treacă prin criză energetică, ea fiind recunoscută ca a II-a ţară, după Olanda, mare producătoare de gaze naturale din UE, cu potenţial evident de a urca pe prima poziţie? De ce oare parlamentarii noştri au întârziat atâţia ani programul de sprijin pentru instalarea pe scară largă a panourilor fotovoltaice? În loc ca populaţia să fie furnizoare de energie electrică sistemului naţional, trăim sub teroarea creşterii valorii facturilor. Noi să nu uităm: *Timişoara în 12.11.1884 - primul oraş din Europa cu străzi iluminate electric; *sloganul ELBA: „Lumina care vine de la Timişoara”; *„Timişoara - Capitală Europeană a Culturii” (2023), cu lozinca: „Luminează oraşul prin tine!”. (Nu ştiu cu căldura cum rămâne? ...).
Ambrozel - cert încrezător în lumina venită de la Dumnezeu
