Personal, m-am săturat. Poate şi majoritatea dintre dumneavoastră. Doar promisiuni şi acte de suprafaţă, spoieli prin care să adoarmă vigilenţa noastră. Iar ei să facă tot ceea ce vor şi ce ştiu mai bine: să împartă banul public după bunul plac, în propriul interes, în funcţie de conjunctură. Iar în posturile cheie, la şefie, acolo de unde se dă drumul la „robinete” să curgă banii, doar ai noştri, adică ai lor, în funcţie de partid, gaşcă şi interes. Exemplele pot curge: nu este mult de când primarul Dominic Fritz îl desemna pe vicele său, nu al Primăriei Timişoara, Ruben Laţcău, ca fiind un fel de „tată şi mamă” la COLTERM. Adică un fel de ştie tot. Dar asta se întâmpla pe vremea când „vara nu era ca iarna”, iar directorii puşi la „căldura oraşului” şi consiliile de administraţie de acolo curgeau mai abitir decât apele pe Bega. Astăzi, când timişorenii stau în frig - copii, bătrâni, bolnavi, de-a valma -, nu mai ştie nimic nici Dominic Fritz, nici Ruben Laţcău. Ba da, primarul încă în funcţie ştie că are nevoie de ajutor... De oriunde ar fi: de la Guvern, dacă se poate, chiar şi de la Consiliul Judeţean... Adică de acolo de unde i s-a transmis cu regularitate că nu face bine ce face la COLTERM şi va avea probleme. Pe care acum le are.
Pe de altă parte, cei 1.250.000 de lei daţi de CJT ca prim-ajutor Primăriei Timişoara sunt, cum ar veni, un bun câştigat pe nedrept. Adică de ce din banii întregului judeţ să se plătească incompetenţa lui Fritz şi Laţcău?... A, greaua moştenire!? Dar ne-am cam săturat şi de greaua moştenire, invocată de fiecare dată atunci când vine vorba de rezolvat niscvai probleme, care, de fapt, de cele mai multe ori, intră în „caietul de sarcini” al celor care s-au îngrămădit la funcţia de şefi, de conducere, de primar. Sau ei au doar dreptul la salarii mari, la drepturi, dar problemele obştei să le rezolve cine poate.
Circ, circ şi... numai circ!
În altă ordine de idei, se ajunge la situaţiile acestea falimentare pentru că în funcţiile de conducere nu sunt promovaţi oameni capabili, profesionişti, pe bază de competenţe, ci trepăduşii din partidul celor care conduc şi acoliţii lor... Ce concursuri, ce examene? Ele sunt făcute pe criteriul concurează cine vrea, câştigă doar cine trebuie. Sunt un fel de concursuri date în ziua de joi, câştigătorii fiind desemnaţi de luni...
Apoi se fac sondaje de mărire a taxelor şi impozitelor pe anul viitor sau pentru mărirea preţului la gigacalorie... „Sondaţi” cât vreţi! Ele tot se vor scumpi cu cât vor bravii noştri conducători, pentru că, altfel, de unde banii pentru salariile ministeriale pe care le au ei şi pentru aparatul supradimensionat al Primăriei? De unde bani pentru a-i risipi discreţionar de un vremelnic ajuns la „butoane”, neştiind nici el cum a ajuns? Aceasta în timp ce serviciile oferite de Primărie sunt la fel de proaste, dacă nu şi mai şi...
Circ, circ şi... numai circ!
Vine târgul de Crăciun. Nici o bucurie. Prin setea de bani, nesatisfăcută, a noului edil, unele preţuri nu au rămas la stadiul de „piperate” cum au fost, ci sunt de-a dreptul exorbitante... O să spuneţi că nu vă pasă, plătesc ei, comercianţii, dar vă amăgiţi amarnic... Nu ei vor plăti, ci tot dumneavoastră. Vor mări şi ei preţurile, proporţional, după caz, ca să aibă câştigul scontat... Deci sumele exorbitante cerute de Primărie vor fi scoase tot din buzunarele dumneavoastră, încât Târgul de Crăciun nu va fi o distracţie pentru dumneavoastră, ci un câştig pentru Primărie... Pentru că această „Primărie” nu prin ce spune, ci prin ceea ce face, nu este a dumneavoastră sau nu lucrează pentru dumneavoastră...
Circ, circ şi... numai circ!
Dar la ce să te aştepţi când „circul” local descinde din „circul” naţional. Ori cum aţi putea cataloga un partid care este la putere, are miniştri în guvern şi reînvie precedentul „Dragnea”, dând jos propriul guvern?... Adică, recunoscând că propriii miniştri sunt de cacao... Mai mult, după această ispravă doresc din nou la guvernare, dacă se poate chiar cu un prim-ministru propriu şi cu miniştri daţi jos, de astă dată... Şi asta în timp ce în ţară s-a trecut de cifra de 500 de decedaţi COVID pe zi, preţurile la alimente au luat-o razna, carburanţii s-au scumpit ca niciodată, iar gazul şi electricitatea sunt mai scumpe ca oricând...
Iată, aceştia sunt cei care îşi „asumă” destinele noastre. Ce mama dracului îşi asumă, nu ştiu, că vin, pleacă, fac doar nenorociri, lasă ţara mai rău decât au găsit-o, şi asta de fiecare dată, şi nimeni nu răspunde de nimic... Asumare nu înseamnă domnilor că doreşti doar să ajungi la banul public şi să-l împarţi după cum te taie ori nu capul, ci şi să dai socoteală de ceea ce ai făcut atât timp cât ai condus şi, mai ales, ce ai făcut cu banii... Nu ca domnul Florin Cîţu, care a împrumutat „enşpe” miliarde şi nici el nu ştie ce a făcut cu ele... Noi nici atât.
Circ, circ şi... numai circ!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
