Cine ar fi crezut că, după mai bine de trei decenii, în care am înaintat spre „mai bine” cu viteza melcului, iar bunăstarea noastră a ajuns taman pe la genunchiul broaştei, ne vom întoarce la trecut? Deci, după „civilizaţie şi progres”, când „totul se făcea pentru om” şi muream de frig în case, cu noua conducere de la Primăria Timişoara am ajuns cam în aceeaşi situaţie. După ce primarul Dominic Fritz a înscăunat la Colterm directori după bunul plac, după tot ce a promis, iată că am ajuns în pragul iernii cu şcoli închise din lipsa de căldură, cu bătrâni, femei şi copii nevoiţi să trăiască în frig şi fără apă caldă, ca pe vremea anilor ‘80, când trebuia ba să mai pui un palton pe tine, ba să te îmbraci la culcare mai dihai ca la o plecare în excursie. Başca apa încălzită pe reşou. Cel puţin în acele vremuri era curentul mai ieftin, acum, după noile scumpiri, ţi-e şi frică să te apropii de întrerupător, de priză ori de robinetul de gaz. Ai un singur avantaj: hainele s-au mai ieftinit, aşa că poţi să te „împodobeşti” ca Moş Crăciun, cu ţoale ca la Polul Nord, loc de unde ne vine şi Moşu.
Un alt trecut, ceva mai apropiat, era şi acela când fostul primar al oraşului, Nicolae Robu, umbla cu pancarta „ZERO LEI PENTRU TIMIŞOARA”. Pe atunci se plângea că PSD-ul nu-i dă bani pentru Timişoara, dar cu toate acestea nu a lăsat oraşul pradă frigului. Am amintit această situaţie pentru că, acum, pancarta respectivă ar trebui să o poarte noul primar, de vreme ce face parte din USR, partid care a contribuit la „dărâmarea” lui Florin Cîţu, iar acum acesta, drept „recompensă”, a dat tot „ZERO LEI PENTRU TIMIŞOARA”. De aici poţi trage lesne concluzia că şi pe vremea PSD şi pe vremea PNL, Timişoara nu prea înseamnă mult pentru Bucureşti.
Cert este faptul că nu poţi lăsa în frig, tocmai în pragul iernii, câteva sute de mii de suflete, doar pentru că nu eşti în stare să gestionezi o situaţie care putea fi prevăzută încă din vară... Se pare că vremea promisiunilor deşarte a trecut, domnule primar. Pentru Timişoara este nevoie de fapte.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
