Fenomenele anormale din societatea românească s-au înmulţit în ultima vreme. Dau un singur exemplu, pentru a nu părea bizar ceea ce spun: am văzut că într-o zi a deraiat şi dimineaţa un tren, şi seara unul, o locomotivă a luat foc. A doua zi au mai luat foc şi altele şi aşa mai departe. Nu ştiu ce se întâmplă şi în ce direcţie au luat-o lucrurile, dar este aberant ce se petrece. Sunt lucruri succesive care ne fac să rămânem oripilaţi şi să întrebăm – că altceva nu avem ce să facem, iar dacă vorbim nu e bine, iar dacă tăcem, iarăşi nu e bine: ce este de făcut? Când este posibil să ajungem la normalitate? Eu nu încerc să disec cauzele care duc la aceste situaţii, dar majoritatea dintre ele sunt produse, şi e foarte clar acest lucru, de acei analfabeţi funcţional care ocupă tot felul de funcţii cam peste tot, în toate structurile şi nivelurile. Vom putea oare stopa cumva aceste situaţii sau să le facem să alterneze cu cele normale, iar acestea să fie mai numeroase? O altă problemă delicată este generată de pandemie. Vine acum valul patru şi ştiţi foarte bine că această formă Delta este foarte periculoasă mai ales la copii şi tineri. Dacă situaţia este coordonată de diletanţi lucrurile nu vor fi bune. Vor începe să se închidă sate, oraşe şi vom ajunge unde am mai fost anul trecut. Au mai fost valuri pandemice, dar nu cred că am învăţat mare lucru din ele. Cel puţin din ce am văzut că a fost la mare, unde s-a stat om lângă om, nu au fost lucruri care să ne încânte. Dimpotrivă. Dacă se întâmplă, totuşi, şi lucruri pozitive acestea trebuie privite comparativ cu ce se petrece în comunitatea europeană, în statele civilizate. Şi ajungem la mişcarea sportivă şi fenomenele culturale, despre care se pune problema dacă se pot compara cu cele de afară. Am văzut că în sport lucrurile nu stau grozav, mai ales că nimeni nu încurajează sportul, aşa cum se întâmplă în alte ţări, care se ocupă de sportivii lor, le asigură infrastructură, le creează posibilităţi să poată performa, diurne şi alte avantaje pentru a-i determina să de dezvolte profesional. În domeniul cultural lucrurile sunt mai delicate. Se face, să zicem, proiectul „X”, se aplaudă, se scrie în ziar că a fost prost sau bun, că merită sau nu să fie reţinut pentru Timişoara – Capitală Europeană a Culturii. Apar din ce în ce mai multe proiecte şi e bine că în ele mai apar şi elemente de normalitate, ceea ce ne face să sperăm pentru viitor. Problema este că sunt încurajate tot acele persoane care fac parte din clientela probabil a partidelor care conduc. Nu se poate, astfel, vorbi de o cultură adevărată, ci de una de partid sau partide. Ar trebui lăsat la o parte acest aspect, iar oamenii de cultură să-şi facă treaba, pentru că ei ştiu să o facă la cote foarte înalte. Trebuie să se renunţe le satisfacerea financiară a clientelei, fără să ne intereseze unde ne vom situa peste câţiva ani. Mă uit numai la acest minunat festival de teatru de la Sibiu, care s-a dezvoltat extraordinar şi ar putea fi un exemplu pentru ceea ce urmează să se pregătească la Timişoara. Asta dacă se vrea, bineînţeles. Dacă se merge cu încăpăţânarea mai departe vom culege roadele în anul 2023. Eu nu ştiu de ce Ruga Bănăţeană, care era o fală a Timişoarei, a fost transformată... Ne tot încurcăm la chestiunile de folclor. Prima dată băieţii au terminat cu Festivalul Inimilor, pentru că nu le place folclorul. Folclorul, care este chintesenţa poporului român. Am văzut şi la Zilele Timişoarei că cel mai numeros public a fost la partea de folclor, una de mare calitate. Acum au combinat Ruga Bănăţeană cu Banatica sau ce ştiu eu cum o numeşte, când bănăţeanul are fala lui – este Ruga lui, a omului din Banat. Vin acum aceşti diletanţi să facă din ea cacealma. Pe tot ce pun ăştia mâna în domeniul folcloric se alege praful. Orice bănăţean care ţine la aceste tradiţii vede că se propagă ura faţă de folclorul din Banat, prin toate proiectele pe care, cică, le dirijează Casa de Cultură a Municipiului, dar sunt plătite de primărie şi acolo se decide soarta lor, nu la Casa de Cultură, cum încerca să-mi explice mie primarul. Cum spuneam, au început să se deruleze multe proiecte, şi-au dat seama că Flight Festival este o reuşită şi aşa va fi şi de acum înainte. Ar trebui să meargă pe această linie, nu pe tâmpeniile pe care le tot fac şi care nu ajută la nimic. E păcat că ai mei confraţi tac şi nu iau şi ei atitudine, aşa cum fac şi eu, şi să atragă atenţia că lucrurile se fac de mântuială, unele din neştiinţă, altele din neputinţă. Cel mai important este ca perioada aceasta de un an şi jumătate să pregătească Timişoara – Capitală Europeană a Culturii. De aceea sper că Dumnezeu le va lumina calea şi îi va îndrepta pe drumul cel bun.
Ştefan POPA POPA’S
