În 27 septembrie a.c., într-un climat deja de toamnă, au avut loc alegerile pe țară pentru primari. Programul urnelor, de la şase dimineaţa până la douăzeci şi unu, seara. Generos, până dincolo. Oamenii, cu speranţa de atâtea ori înşelată a unui „mai bine” general, în număr destul de mare s-au prezentat să-şi exprime opţiunile. Incidente disciplinare prea mari n-au fost, măsurile de protecţie contra Covid-19 au fost respectate atât cât s-a putut. Depăşind faza descrierilor de decor, să vedem în câteva cuvinte care a fost esenţa piesei. În primul rând, s-a putut vorbi în câmpul politic de o constituire activă a unui front de dreapta avându-l ca lider pe unul dintre partidele de construcţie permanentă a României, şi anume Partidul Naţional Liberal. Nu mi se pare deloc inutil să reamintesc că liberalii, în anii de teroare dejistă, au fost realmente decimaţi. Spiritul lor însă a rămas peste timp şi sunt şanse ca pe mai departe, în anii ce vor veni, să putem scrie cu majuscule numele acestui partid. Istoria noastră modernă e fundamental legată de ei. Alături de ei, de liberali, ar fi de menţionat şi formaţiunea U.S.R. PLUS, lideri Barna, Cioloş, destul de activă şi ea de la un timp. Rămân în continuare pe eşichierul politic, fără influenţă, doar cu vorbe şi „chiţibuşerii”, figuranţi de genul Ponta, în curs de accentuată discreditare, şi, cu regret o spun, „expiraţi” de genul C.P. Tăriceanu cu partidul său, ALDE, care contează cam cât un iepure într-o pădure. Păcat de curba descendentă a acestui om care promisese foarte mult. Alegerile acestea de primari au demonstrat că nici „marele” P.S.D., nu mai e chiar atât de mare. Mediocrităţile şi nulităţile zgomotoase, câştigătoare de bani şi deţinătoare de poziţii privilegiate, arătate îndelung ochilor nu chiar atât de „orbi” ai naţiei, au condus, printre altele, lucrul fiind foarte important, la scoaterea ambiţioasei Gabriela Firea, „Gabi”, în registru prietenos-familiar, din biroul de primar general al Capitalei şi trimiterea ei acasă. La copii, la familie, la gospodărie. Prin mulţi dintre primarii nou aleşi, România a mai făcut un pas în procesul greu, anevoios, de „depesedizare”, de orientare spre un alt set de valori umane. Sunt semne bune că din viaţa noastră publică vor dispărea, treptat, „tunurile” de zeci, sute de milioane, cumetriile, asocierile întru escrocherie, comportamentele abuzuv-dictatoriale, accentuarea diferenţei prin avuţie dobândită oneros, între o minoritate agăţată de funcţii şi restul masiv al populaţiei. Primarii au un rol decisiv în igienizarea climatului de la primul nivel de contact naţie-autorităţi. Prin exemplul lor pozitiv pot educa, potoli primitivismele, orienta „poporenii” spre viaţa în corectitudine şi nu sub umbrela minciunii şi înşelătoriei. Şi ei, consilierii, care le vor fi alături. Scriind aceste rânduri mă gândesc la nocivitatea unor primari gen Radu Mazăre etc., care şi-au folosit funcţia pentru a constitui prin intermediul ei o adevărată „caracatiţă”, o reţea de jaf a oamenilor pe care ar fi trebuit să-i păstorească. Închei prin a spune că primarii, dat fiind rolul important pe care-l au în comunităţi, trebuie tot mai mult să se însănătoşească, să se cureţe de păcate. Cu ochii pe ei trebuie să fie alegătorii care să-i sancţioneze imediat ce derapează.
Mircea PORA
