V-ați imaginat vreodată că avem atâția politicieni dornici să se jertfească pentru țară?
Au răsărit ca ciupercile după ploaie și acum nu doresc altceva decât, cum-necum, să-i votăm, să devină domniile lor consilieri locali ori județeni și, desigur, primari de comune și orașe ori președinți de consilii județene.
Și pentru acest „VOT” câte șiretlicuri, câte ispășiri, câte regrete, câte lingușiri, câte giumbușlucuri, câte alianțe și mezalianțe, dar, mai ales, câte promisiuni.
Câte promisiuni sforăitoare, unele dintre ele imposibil de realizat, privind starea de astăzi a României.
Și, totuși, se pare, o parte dintre aceste amăgiri mai prind la omul de rând, care de treizeci de ani tot votează și tot speră, alegându-se de fiecare dată doar cu deziluzii.
Problema reală este că „cerșetorii de voturi”, oamenii politici cum vor să se intituleze elegant, de trei decenii sunt cam aceiași, ori urmașii lor, ori acoliții lor și tot așteptând „lupii tineri”, cei care vin și fac dreptate, te trezești că aceștia sunt mai răi, mai înfometați și mai hoți decât predecesorii lor.
Nu mai departe marele și inegalabilul om politic, fără de care politica de astăzi n-ar putea să mai existe, marele Sorin Grindeanu, vestitul Ordonanța 13, plecat cu coada între picioare tocmai din fotoliul de prim-ministru și ajuns șef la ALCOM după pupat inel și angajament de tăcere în fața lui Liviu Dragnea, plecat acolo pe o leafă de 10.000 de euro, acum ar vrea să păstreze și leafa, dar să vină și prim-vice la PSD. Că doar așa e democratic. Și pentru că tot am vorbit de Sorin Grindeanu, vreau să-i transmit pe această cale lui Marcel Ciolacu să-și facă bagajele de la șefia PSD, pentru că, mai devreme ori mai târziu, uneltirile Grindeanului îl vor da jos. Să fiu eu prooroc mincinos, dar cu aducerea Grindeanului la vârful PSD s-a reînnoit, s-a reinventat și, mai ales, s-a reformat partidul, care sigur va avea nevoie în primul rând de un Sorin Grindeanu și nu de Marcel Ciolacu. Și tot aici vreau să precizez că revenirea lui Sorin Grindeanu la PSD a fost mai degrabă ordonată, decât dragostea lui Ciolac. Dar ce să-i faci? Dacă-i ordin, cu plăcere!
Și pentru că tot suntem în prag de alegeri, acel „VOM” cu care ne minte clasa politică de 30 de ani încoace este mai la modă ca oricând. „VOM” pentru „VOT”. Pentru a mai fi creditați încă o dată o parte dintre cei care în urmă cu patru ani ne tot mințeau cu „vom face” și „vom drege”, ne încearcă din nou, având în jurul lor o puzderie de ciraci, care deja au învățat „meseria” cu politichia de la înaintașii lor.
Dacă ar fi după acest „VOM” România ar avea cei mai mulți kilometri de autostradă, cea mai tare infrastructură din lume, cele mai multe spitale regionale, ce mai?, școli, grădinițe, case de cultură și stadioane, săli de sport și bazine de înot, locuințe și tot ce vă doriți. Am fi țara cu cele mai multe locuri de muncă, cu cele mai mari salarii, cu cele mai bogate pensii și, după cum spuneam, dacă ar fi după acest „vom face” al politicienilor din ultimii 30 de ani, România ar fi nu „Grădina Maicii Domnului”, ci Raiul pe pământ.
Din păcate, cu acești politicieni bogați în promisiuni, nu avem autostrăzi, nici drumuri, nici spitale și nici școli, doctorii ne fug din țară, tinerii emigrează, avem cele mai mari taxe și impozite din Europa și cele mai mici salarii, avem pensii de mizerie și școli cu latrina în fundul curții, avem... adică n-avem de niciunele. Avem în schimb această clasă politică, căzută ca un blestem asupra noastră...
Și dacă nu ai fost la putere ori nu mai ești la putere și vii și rostești senin ce și cum „vom face” mai e cum e, dar când fiind la putere vii și spui „vom”, adică vom crește pensii, vom crește alocații, vom da tablete la copii, vom da măști la defavorizați și mii și mii de „vom”, iertați-mi expresia, dar mă apucă voma. Păi dă mă, să vadă țara ce dai, nu minți ca la ușa cortului și fă promisiuni că doar-doar vor trece alegerile, ai să te vezi din nou cu sacii în căruță și pe-aici ți-e drumul.
Vom, vom, vom, vom, pentru Vot... Și după-aceea? Vom da dracului tot, dacă lucrurile vor merge la fel ca înainte.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
