Roma - pe coline, Constantinopolul - pe coline, până și Iașul - pe coline (Clujul, mai modest - doar cu metroul), atunci de ce să nu aibă Timișoara - tocmai Timișoara -, colina-colinelor ei? Pentru că toate celelalte au fost rezolvate: poduri peste Bega, pasaje, parcări - supra, sub și terane -, drumuri de mai mare dragul (aici e și primul rost al colinei - la vale vehiculele vor merge fără un consum prea mare), aer curat ca la munte (al doilea rost al colinelor), intersecții ultramoderne și supra terane (al treilea rost colinar, de la un vârf la altul al colinelor), semaforizare excelentă de peste 20 de milioane de euro, apoi atâtea și atâtea, ca să nu mai vorbim de parcuri peste parcuri, cu pomii seculari securăriți (al patrulea rost al colinelor - împăduririle), problema gunoaielor (al cincilea rost colinar - ascunderea lor sub preș, pardon, sub colină) etc., desigur, urgent și indubitabil se simte o aspră nevoie de coline. Dacă nu se pot mai multe, cel puțin una, dar semnificativă, iar la poalele ei un lac, cu apa „de argint” de s-ar putea. Pentru că așa ne-a obișnuit primarul Nicolae Robu în cele două mandate ale sale: „Din lac, în puț!” și invers.
E drept că puțurile nu prea funcționează, mai ales vara, dar cel puțin lac să avem. Dacă tot a terminat-o domnul primar cu fântânile muzicale și luminiscente, atunci musai coline și lacuri. Se pare că degeaba orașul nostru este străbătut de-a lungul de Canalul Bega, nouă lacuri ne trebuie. Acum e și drept că cele două maluri ale canalului, de la intrarea până la ieșirea din oraș, au fost super amenajate: sunt baze de agrement superbe, amenajări ca-n vis, totul aranjat într-un modernism și o eleganță de ultimă oră...
Atunci ce să mai facă domnul primar, că doar trebuie să facă și domnia sa oarece? Nu prea mai știm ce e cu „fântâna” megalomană - luminiscentă și cântătoare de pe Bega, nici despre sora ei din Grădina Botanică și nici vești prea certe de la cele cinci fântâni din intersecții nu prea avem... Se pare că pandemia a cam dat peste cap fântânile Robului, dar iată că ele și-au adunat șuvoaiele și au devenit lac... Lac căruia îi vom face „canal” spre Canalul Bega și atunci să vezi vaporașe și vaporașe de pe Bega în lac și invers, adică retur...
Deci multe au fost lucrurile bune la care a visat primarul Nicolae Robu (e bine că doar a visat, deși unele dintre aceste vise chiar au costat ceva bani orașul nostru), dar acestea cu lacul și colina le întrec pe toate.
Vor fi alegeri și, desigur, Nicolae Robu nu poate fi sigur că se va bucura de un nou mandat, că timișorenii îi vor mai acorda încă odată încrederea, dar el visează fântâni, lacuri și coline... Ca o sfidare, cu asta vine el în fața timișorenilor. Ce proiecte, ce înfăptuiri mărețe pentru oraș? Lac și colină!?
Nu vă mirați, acesta este ultimul vis (a se citi proiect) al unui primar ambițios, care vrea, dacă se poate, pentru viitorul ciclu de finanțare din fonduri europene să propună o nouă zonă de agrement de mari dimensiuni. Zona de agrement, megalomană, ca și alte proiecte-vise ale primarului, va avea în mijloc un lac, iar în jur coline făcute din pământul excavat din acel lac, dar și de la marile clădiri construite de antreprenorii din oraș. Și iată cum împușcă Nicolae Robu doi iepuri dintr-odată (ori mai mulți). Scapă de gunoaie, are zonă de agrement și mai bifează un proiect...
Zona de agrement se presupune a fi sub forma unui nou parc așa cum nu s-a mai văzut. Până acum nu se ştie unde ar urma să apară acest lac cu coline, nici cât va costa, nici cum va arăta. Nu se știe măcar nici dacă proiectul se califică ori nu pentru finanțări europene. Cert este că primarul ne promite, ori propune parc și lac, iar pe deasupra coline.
Și deși ne-o prezintă ca nou-nouță, ideea unei asemenea zone de relaxare a mai apărut în discursul primarului şi la începutul acestui mandat, dar, după cum se vede, a fost dată uitării până acum. Altfel spus, chelului tichie de mărgăritar îi lipsește, iar cocoașele colinare se vor vedea prin orașul nostru doar atunci când pe sub palmierii robieni se vor plimba cămile cu una ori două „coline”...
Petru Vasile TOMOIAGĂ
Acest articol este un pamflet
