Trăim zilele unei Australii în care de mai multe luni se desfășoară un iad greu de imaginat.
De nestăpânit de om, în același timp, de omul secolului XXI, capabil să declanșeze cu de la sine putere astfel de alte zeci de iaduri.
Similare. Poate mai pârjolitoare. Dacă se poate pârjoli mai mult.
Același om neputincios în a opri pârjolul declanșat de mama natură, în bună parte ajutată și de mâna aceluiași om... Dacă mai pot fi numiți oameni astfel de indivizi. Focul continuă să ardă, iar fumul pădurilor australiene s-ar putea să întunece și orizontul celorlalte continente. Nimeni nu este singur pe glob.
Împărțim același pământ, același aer, aceeași apă și, iată, aceleași păduri arzând.
Că sunt de vină minori ori adulți, că acum e nevoie de un țap ispășitor, nu mai are importanță. Important rămâne faptul că focul nu poate fi stăvilit, nu poate fi oprit.
În continuare se produc pagube, în continuare mor ființe - animale și oameni.
Ron, un locuitor din Wingello, în statul New South Wales, își amintește de spaima prin care a trecut: „Nimic n-a mai rămas de recuperat din casa în care am locuit 35 de ani. Singura mulțumire e că am supraviețuit eu și pisica, vietatea care îmi ține de urât la bătrânețe.
Focul, a mai spus Ron, înainta de-a lungul străzii, o uriașă bilă de foc, nu focare multe și mici, uite atât de înalte erau flăcările. Parcă se rostogoleau. Ploua cu foc, peste tot! Era haos total, haos total. Parcă exploda o bombă. Așa suna”.
O imagine de apocalipsă: din când în când, câte un animal care a supraviețuit focului, dar poartă urmele grozăviei, traversează drumurile străjuite altădată de vegetația verde și luxuriantă.
În localitățile devastate de incendii, părăsite aproape complet acum, poliția patrulează printre casele-fantomă, pentru a vedea dacă mai există localnici care ar avea nevoie de ajutor, dar și pentru a descuraja eventualele tentative de jaf. Peste tot, case și mașini arse, obiecte abandonate în grabă, vegetație făcută scrum.
În alte locuri, chiar dacă focul a cruțat case și ferme, fumul degajat de incendii acoperă totul, iar spaima prin care au trecut îi bântuie și acum pe localnici. Au început să vină ajutoare în bani. Ce folos, cât timp nu este oprită stihia?
Pe lângă cei 500 de mii de dolari oferiți deja de Nicole Kidman, au mai anunțat donații impresionante și alte vedete australiene - Kylie Minogue, tot 500 de mii de dolari și familia lui Chris Hemsworh, un milion de dolari. Din solidaritate cu victimele și greu încercații pompieri australieni, și Elton John a anunțat că donează un milion de dolari. Și atâția alții...
Scriam despre pârjolul pădurilor australiene cu gândul la pârjolirea pădurilor noastre. De peste 20 de ani se pârjolesc pădurile României.
Și nu îi pasă nimănui. Nu doare pe nimeni. Nici nu se caută vinovații. Principalii vinovați de la noi erau și sunt cei din capul țării, iar pe vinovații străini i-au decorat și le-au oferit titluri de onoare.
Asta pentru că ne pârjolesc pădurile. Nouă nu ne plânge nimeni de milă. Nu ne dă nimeni bani. Dimpotrivă, ne fură din avuția țării, prin mâna largă și nepăsătoare a celor care ne conduc.
Deocamdată Europa tace și trage foloasele.
Dar nu suntem singuri pe lume.
Mâine va plânge și această nepăsătoare Europă după pădurile noastre. Ne tot mirăm că ne iasă urșii-n drum, după ce i-am lăsat fără căsuță.
Dar ne mai pleacă și satele la vale tot din lipsă de păduri și, pentru că nu le mai avem, ne plângem de poluarea tot mai mare...
Bine că au austriecii lemn ieftin, bine că demnitarii noștri, cei care ar trebui să ne apere pe noi și pădurile noastre, s-au chivernisit, s-au ajuns... Ei pot să-și facă vacanțele și concediile prin pădurile altor țări, nu mai au nevoie de ale noastre, poate vor merge în Australia...
Se pârjolesc pădurile și nimeni nu e sigur pe lume. Astăzi se pârjolesc pădurile Australiei și suferă întreaga omenire, de 20 de ani se pârjolesc pădurile noastre și nu îi pasă nimănui...
S-ar prea putea ca mâine bătrânului continent să-i pese de pădurile pârjolite în România...
Petru Vasile TOMOIAGĂ
