Sâmbătă, 12 aprilie, la Sala Capitol, Pasărea Rock va plana în zbor (și) asupra Timișoarei. Prilej de întrebare: reprezintă formația Pasărea Rock spiritul Timișoarei? Este o formație timișoreană sau nu?
Am auzit, în ultimele zile, diverse păreri pe această temă. Pro și contra. Fiind adeptul părerilor pro, le voi prezenta în continuare pe cele contra.
Spiritul Timișoarei este reprezentat de Phoenix, iar Phoenix este Nicu Covaci. Piesele noi scrise pentru Pasărea Rock sunt destul de slăbuțe. Pasărea Rock nu ar trebui să cânte piesele consacrate de Phoenix, decât dacă ar spune direct că este un „cover band” Phoenix. Cei care cântă în Pasărea Rock nu mai sunt de mult timp timișoreni. Întregul concept care stă la baza formării acestei formații este unul care ține cont de aspecte strict financiare, și în nici un caz de spiritul unui oraș. Cei care susțin Pasărea Rock o fac doar ca un rezultat al denigrărilor proferate la adresa lui Nicu Covaci. Și așa mai departe.
Poate că, în fiecare dintre afirmațiile/argumentațiile de mai sus, există și o doză de adevăr. Dar, în același timp, pentru fiecare dintre afirmațiile de mai sus există o contra-afirmație. Se poate spune că Phoenixul pe care îl știm este reprezentat de o echipă întreagă, și nu doar de Nicu Covaci. Că și piesele noi scoase de Phoenix sunt tot slăbuțe („Marea Țiganiadă” e chiar ușor penibilă). Că piesele Phoenix cântate de Pasărea Rock, chiar dacă au fost compuse într-un Phoenix care îl avea ca lider pe Nicu Covaci, nu au fost compozițiile acestuia. Că și dacă nu sunt timișoreni, cei din Pasărea Rock, în marea lor majoritate, își au sau rădăcinile aici, sau și-au cunoscut consacrarea aici. Că este posibil ca la baza întregului concept să stea interese pecuniare, dar nimeni nu mai face nimic pe gratis în ziua de astăzi, nici pentru orașul Timișoara - nici măcar Phoenix. Că sunt oameni care merg și la Phoenix, și la Pasărea Rock, bucurându-se de ambele, și oameni la care chiar le place doar Pasărea Rock. Și, din nou, așa mai departe.
Am avut, de-a lungul timpului, bucurii și dezamăgiri în ceea ce privește Phoenix, precum și în ceea ce îi privește pe cei care au făcut parte, în diferite etape, din Phoenix. Acum, aștept cu nerăbdare concertul de sâmbătă. Îl aștept pentru Ioji Kappl, pentru Mircea Baniciu, pentru Ovidiu Lipan „Țăndărică”, îl aștept pentru Mani Neumann și pentru Vlady Cnejevici, și chiar și pentru Teo Boar sau Cristi Gram. Și cred că este un concert de la care, teoretic, nici un iubitor al muzicii Phoenix și al spiritului Phoenix nu ar trebui să lipsească. Pentru că, dincolo de certuri, de bârfe, de scandaluri, sâmbătă, la Sala Capitol, va renaște o parte din spiritul Phoenix, o parte din spiritul Timișoarei. Dacă la un moment dat, printr-o minune, acestei formule i s-ar alătura Nicu Covaci și (de ce nu?) Șerban Foarță pe post de textier, atunci chiar am putea să spunem că va renaște și Phoenix.
Din păcate, am trecut de vârsta la care să mai credem în astfel de minuni. Rămâne doar să ne bucurăm de ceea ce ne este dat. Iar acum ne este dat un concert Pasărea Rock.
Flavius BONCEA
