Mai țineți minte maneaua aia cu „Hai liberare”? Mi-aș cumpăra acum un disc cu „Hai regionalizare”, dacă ar compune cineva așa ceva. Aș multiplica piesa și aș da-o la toată lumea, să urle la fiecare colț, în fiecare club și pe fiecare terasă, să o fredoneze toată lumea, doar-doar s-o auzi și la Centru și vom fi scutiți de tot felul de vești bune din direcția aia.
Pentru că, iată, încă o veste minunată vine spre Timișoara de la București: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a anunţat oficial că s-au găsit bani pentru finanțarea centurilor ocolitoare ale localităților Aleșd, Bacău, Caracal, Mihăilești, Ștei și Târgu Mureș. În schimb, pentru finalizarea centurii de ocolire a Timișoarei, tronsonul Timișoara-Sud, nu există finanţare. Și, de altfel, de ce să existe? Acel tronson de centură ar elimina cea mai mare parte a traficului greu care traversează acum orașul nostru. Timișoara nu este un oraș de talia celor șase pentru care s-a găsit finanțare – este situat cumva ciudat, prea la Vest de Capitală. Avem aici doar cel mai ridicat grad de motorizare din țară – chiar mai mare decât la București! – ceea ce înseamnă că din tot felul de impozite, taxe și accize, de aici merg spre capitală cei mai mulți bani pe cap locuitor sau pe volan de vehicul sau pe kilometru de șosea către București. Iar dacă tot le dăm banii, de ce să ne facă și nouă centura? Să ne descurcăm noi cu tirurile prin oraș, să înjurăm gropile, praful, poluarea și aglomerația.
Vestea vine în aceeași zi în care premierul Victor Ponta reiterează faptul că spitale regionale se vor construi doar la Cluj, Craiova și Iași – o altă bucurie pentru contribuabilul local. Și pentru deputatul liberal Horia Cristian, de altfel, care, din domeniu fiind, știe că Timișoara nu are nevoie de un astfel de spital.
Azi-mâine ni se va mai spune că se vor construi spitale de copii cine știe pe unde, iar noi vom rămâne să zicem că „Da, reușim!”. Că se vor face stadioane pe la Motru sau Mioveni, dar noi ne vom bucura de cea mai Poli dintre toate Poli care au existat în istorie. Căreia, de altfel, poate nu i-ar strica un stadion nou. La Recaș. Și așa mai departe.
Când îmi aduc aminte de discursurile prin care ni se zicea că puterea locală trebuie să fie mână în mână cu cea de la centru, pentru că doar atunci vor curge lapte, miere și bani pe drumurile Timișoarei, mă apucă nostalgia și mă întreb la ce se gândesc acei oameni care le-au crezut și au acționat cu ștampila în consecință. Probabil stau undeva, la umbra vreunui palmier, și înjură guvernul și primarul. Pe care (și ale căror măsuri, de altfel) peste 80% dintre timișoreni îi (și le) susțin necondiționat.
Flavius BONCEA
