Am crezut că o rază de speranță va veni și pentru noi. Dar, din păcate, m-am înșelat. Am sperat de fiecare dată la alegerea unui nou premier și președinte că lucrurile se vor schimba. Că, în sfârșit, țara o va lua pe o cale bună. Dar, din nefericire, de fiecare dată nu s-a întâmplat așa.
Mă întreb dacă o minune ar mai putea face ceva pentru noi, deoarece, din păcate, nu mai avem leac pentru nimic.
N-avem leac pentru oamenii politici și conducătorii farisei și neputincioși.
N-avem leac pentru corupția și hoția din țară.
N-avem leac pentru educația tinerilor care reprezintă viitorul țării.
Și cel mai grav lucru, din păcate, n-avem leac pentru dedarea la nemuncă, precum se pare că n-avem leac pentru incultură.
N-avem leac nici pentru televiziunile din țară, care pentru rating nu mai țin cont de nimic și vin cu programe care mai mult ne imbecilizează decât ne culturalizează.
N-avem leac pentru sărăcie și n-avem leac pentru viața grea a pensionarilor, cum n-avem leac nici pentru bolile lor.
N-avem leac pentru trădători și impostori, cum n-avem leac nici pentru doctoranzi plagiatori.
N-avem leac pentru cei care se cocoață în vârful partidelor politice și deocamdată, nu avem rețete „compensate” pentru vindecarea lor.
N-avem leac pentru a scăpa de „veteranii” corupți din partide, care, fără rușine, mai doresc încă o „tură” la ciolan în Parlament, pentru a menține lucrurile așa cum au fost de 27 de ani încoace, iar noi să nu mai avem leac pentru nimic. Pentru că, la noi, boala bolilor o reprezintă cei care ne conduc. Conform proverbului românesc: „Peștele de la cap se-mpute!”.
Ștefan POPA POPA’S
