Strigător la cer ce s-a întâmplat la Adunarea Generală, convocată cu prilejul ședinței de alegeri a noului președinte al Federației Române de Fotbal! Ceea ce părea a fi, pentru creduli, cântecul de lebădă al „Nașului” Mircea Sandu s-a transformat într-un veritabil imn al victoriei pentru cel care a păstorit până acum destinele fotbalului românesc.
Știm cu toții, chiar și cei mai puțin familiarizați cu fotbalul, ce s-a întâmplat cu acest sport în România ultimilor ani. Fenomenul a încăput pe mâna unor răuvoitori, aflați de multe ori dincolo de limitele legii, care nu au făcut altceva decât să transforme totul într-o mare afacere, bazată pe legături de sânge sau de interese, concluzia fiind că fotbalul românesc a ajuns să regreseze fără nici o speranță că în viitorul apropiat s-ar putea întâmpla ceva bun.
Păi, cum altfel să ne explicăm faptul că, de exemplu, selecționerul naționalei de fotbal a României este posesorul unui contract de muncă, plătit cu bani grei, prin care nu i s-a impus nici un obiectiv pentru recent încheiata (în genunchi) campanie de calificare la Cupa Mondială. „Piți” a fost ținut în brațe de „Naș” și de „Corleone” Dragomir de la Ligă, a adus la echipa reprezentativă jucători care freacă băncile prin Rusia sau alte campionate de nivel scăzut și și-a bătut joc de miile de suporteri ai României.
Pentru performanța de a nu ne fi calificat la ultimele turnee finale de campionat mondial sau campionat european, pentru mocirla în care se zbate fotbalul românesc, pentru greutățile cu care se confruntă copiii și juniorii, pentru lipsa de perspectivă generală în acest sport, cel care a stat în fruntea fenomenului trebuia recompensat, într-un fel, acum, când, oficial cel puțin, nu mai este în funcție.
Da! Mircea Sandu, cel care este responsabil pentru toate acestea, merită să fie recompensat. Și a fost! Însă nu așa cum credeți dumneavoastră, după această succintă și, poate, subiectivă, trecere în revistă a „mărețelor realizări” ale „epocii Sandu”.
„Nașul” va avea, pe viață, privilegii care ni se par absurde! Chit că și declararea sa drept Președinte de Onoare al FRF ar fi fost, în opinia noastră, prea mult, el a primit, de la colegii săi din Adunarea Generală, o rentă viageră de 50.000 de euro pe an, cu 10.000 de euro mai puțin decât lua, anual, pentru că „muncea” la federație. Bașca mașină la scară, secretară plătită din banii FRF, consilier așijderea, un etaj la dispoziție în sediul Federației Române de Fotbal și, pentru că are o vârstă, suport financiar pentru orice intervenție medicală... A, și să nu uităm, și niște „mărunțiș”, acolo, la vreo 100 de milioane de lei vechi pe lună, pentru protocol... La toate acestea se adaugă și cei 5.000 și ceva de euro pe care îi încasează de la forul european de fotbal, în cadrul căruia a deținut, de asemenea, o funcție...
Concluzie: pentru Mircea Sandu misiunea pare să se fi împlinit. Poate dormi liniștit, pentru că menirea lui la federație s-a încheiat. A creat haos în fotbalul românesc, a dezafiliat cluburi după bunul plac, a creat o clică de hoți și de mafioți și a plecat... Oficial. Pentru că neoficial suntem siguri că va încerca, să sperăm că nu va și reuși, să conducă din umbră, prin oamenii de nădejde pe care și i-a lăsat la FRF...
Anton BORBELY
