De la Voltaire citire, „politica s-a născut când primul ticălos l-a întânit pe primul prost” și, din păcate, nu ducem lipsă nici de unii, nici de alții. Avem destui ticăloși în posturi de „politicieni”, dar, în același timp, și destui proști care să-i asculte și să-i creadă. „Politica” de după Al Doilea Război Mondial (pe cea interbelică și dinainte de Primul Război Mondial le cunosc mai puțin), era de stat și cu partid unic, când, vreau să spun, erai doar liber să gândești și trebuia să spui doar ceea ce trebuie. Iar ce trebuie, decideau alții pentru tine, ca și astăzi, de altfel. Multe lucruri nu s-au schimbat, exceptând modul de prosteală. Atunci, trebuia fii prost, adică era musai să fii prost, pentru că, altfel, nu mai erai liber. Liber între granițele țării. Atât. Mai mult, erai obligat să mergi la vot, să participi la „politica” țării. De votat, în cabinele amenajate se vota prin scriere cu creionul, pentru ca, de la deschiderea urnelor și până în zori, membrii comisiei de votare, înarmați cu radiere, să poată șterge înjurăturile înșirate pe buletinele de vot la adresa „dragului partid conducător și a slugoilor acestuia”.
Astăzi, ești liber să gândești ce vrei, ești liber să crezi ce vrei, poți să vorbești ce vrei, pentru că, oricum, nu te bagă nimeni în seamă. „Aleșii”, au arătat-o în nenumărate rânduri, nu fac altceva decât să-și creeze privilegii, să aibă grijă să se îmbogățească, să-și aducă rudele și prietenii „aproape”, aproape de ciolan. Fără a se feri, deci fără frică, fără rușine, și, mai ales, fără scrupule, ei se bucură de „prada” pe care zilnic și-o împart. Pentru că, în „jungla” dezvoltată de partidele politice de după 1989, România a devenit o pradă ieftină și la-ndemâna tuturor troglodiților puși pe căpătuială, iar românul, prin prisma conducătorilor săi, o entitate fără nici o valoare. Cum altfel îți poți explica faptul că suntem țara cu cele mai mici salarii și cele mai mari prețuri din Europa, în același timp? Cum avem cei mai scumpi carburanți, deși avem și resurse proprii în acest domeniu? Cum ni se taie pădurile și sunt vândute pe nimic străinilor? Cum ni se vând resursele naturale și pământul pentru prețuri derizorii? Cum ne pleacă tinerii și intelectualii din țară și nimeni nu spune nimic și nu face nimic? Cum au fost distruse sistematic agricultura și industria acestei țări? Cum ne este lovită credința și cum au fost desființate sistemele de sănătate, cercetare și educație? Cum au ajuns majoritatea românilor la pragul de sărăcie? Și, mai ales, cum avem cei mai bogați demnitari? Cum suntem o țară foarte săracă dirijată de conducători foarte bogați?
Pentru că, probabil, după rețeta lui Voltaire, la noi, s-au întâlnit cei mai ticăloși dintre ticăloși la conducere, dar și cei mai proști dintre proști, care, prin votul lor, dau gir acestor hiene.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
