În locurile mai așezate din lume, dacă o persoană publică, un demnitar, un politician sau ce o mai fi, dă în străchini, prima lui grijă este să demisioneze din funcția pe care o are, pentru a nu aduce prejudicii și mai grave postului în care și-a desfășurat activitatea. Apoi, cât mai discret, încearcă să se retragă în anonimat. Și, asta ține de educație. Nu trebuie, însă, să ai mari veleități în ale politicii sau comportamentului în societate pentru a te purta așa cum trebuie. Pentru omul simplu, în astfel de cazuri, bunul simț funcționează impecabil. Ați văzut un om de la țară, ajuns la ananghie, din te miri ce pricină. Omul mai poate să și greșească, dar, în orice condiții, trebuie să-și păstreze demnitatea. Spuneam că, dacă un om de la țară greșește ori face o faptă urâtă, știe să se retragă în singurătatea lui, să-și oblojească rănile și să sufere în tăcere.
Opusul acestor exemple sunt cele ale demnitarilor și politicienilor noștri, care, cu cât sunt mai rău prinși cu mâța în sac, cu atât se tânguie mai abitir, cu atât mai mult fac pe nevinovații și „ies în față” ca păduchii pe frunte.
Vă mai aduceți aminte de unul Adrian Severin. Vreau să spun că acest Severin s-a făcut de râsul întregii țări și nu doar a țării, ci a Europei și a lumii. Și de aici lucrurile iau o nouă turnură pentru că, trecând hoția și nesimțirea lui granițele țării, ne-a făcut și pe noi de râs, pe noi care l-am validat europarlamentar să ne reprezinte acolo cu cinste. Și după ce a dat toată cinstea pe rușine, dar nu orice rușine, rușinea-rușinilor, n-a vrut să se dea dus de la Bruxelles decât atunci când și-a cam încheiat socotelile... Și după toate astea, în loc să se ducă dracului, pe românește, mai este adus de unele televiziuni să ne dea nouă sfaturi și să-și mai dea cu părerea. Ce ar putea să ne mai predea nouă unul ca Adrian Severin? Poate lecții de nesimțire, de hoție, de șarlatanie etc. Și aidoma lui mai avem o întreagă șleahtă în țară. Și nu pot să nu îi amintesc pe Elena Udrea, Traian Băsescu, Varujan Vosganian, Dan Șova, Sebastian Ghiță, Victor Ponta și lista poate continua. Dar și la nesimțirea ăstora sunt diferite grade. Nu de epolet, de nesimțire. Și, ajuns la epolet nu pot să nu-l pomenesc pe maestrul în nesimțire, general cu patru stele, doctor și coordonator de doctorate, vice prim-ministru și ministru de interne, interesul național, zis și generalul izmană, Gabriel Oprea. Vorba unui „mare” președinte, pe care l-am votat ca prostul, „a trebuit să moară motociclistul” pentru a scăpa de el. Păduchele din fruntea unui partid veleitar de mercenari, partid care nici nu mai există (ca și Gabriel Oprea de altfel) continuă fără rușine să mai apară pe ici pe colo, pe la posturi de televiziune unde este invitat. Valetul lui Miron Cozma, cum mai este cunoscut, este exemplul cel mai elocvent de parvenitism în politica de astăzi a României. Și, după astfel de exemplare pare croită întreaga clasă politică de astăzi, clasă politică lipsită de credibilitate, compromisă, coruptă și în permanent declin. Iar până când în această țară „exemplarele de succes” vor fi în continuare Severin, Oprea, Udrea Băsescu etc, nu se va schimba nimic în bine la noi.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
