Una dintre surprizele plăcute – dacă nu chiar singura! – oferite de viaţa politică românească în cursul săptămânii trecute o reprezintă iniţiativa legislativă a Monicăi Macovei de modificare a legii partidelor politice, în sensul de a o face mai puţin restrictivă.
Fapte: România are cea mai restrictivă lege privind înfiinţarea partidelor politice din lume după Kazakhstan. Aici este nevoie de 25.000 de membri fondatori, din minim 18 judeţe plus municipiul Bucureşti, minim 700 de membri în fiecare judeţ. După România, cel mai restrictiv stat din Europa în această privinţă este Portugalia, care cere 7500 de membrii fondatori. Există, însă, zece state europene – toate cu un nivel de civilizaţie (inclusiv politică) peste al României – unde pentru înfiinţarea unui partid politic sunt necesari doar între unul şi trei membri! În Registrul Partidelor Politice din România sunt înscrise în jur de 50 de partide, dintre care sunt convinsă că mai mult de 10% nu îndeplinesc condiţia legală de a avea 25.000 de membri.
Propunerea Monicăi Macovei vizează reducerea drastică a numărului de membri fondatori necesari pentru înfiinţarea unui partid politic la 500, din numai zece judeţe (sau nouă judeţe plus circumscripţia electorală a românilor de peste graniţe).
Nu ştiu ce şanse de reuşită va avea propunerea legislativă a Monicăi Macovei. Cu atât mai puţin cred că ea ar avea şansa să fie pusă în practică astfel încât să asistăm la o reîmprospătare a scenei politice până la alegerile din 2016. Sunt însă convinsă că această propunere reprezintă un pas mare înainte în ceea ce priveşte respectarea dreptului de asociere, care deşi este garantat de constituţie este îngrădit de legislaţia existentă.
Totuşi, aş avea o rugăminte către Monica Macovei şi îi lansez o propunere de a aduce încă un amendament legii. Un amendament care ar viza posibilitatea înfiinţării unor partide politice circumscrise strict unor interese locale, judeţene sau regionale.
Ca reprezentanţi ai unei comunităţi, ar trebui să avem dreptul de a ne asocia într-un partid care să participe doar la alegerile care ne interesează direct şi care vizează comunitatea din care facem parte, indiferent că vorbim de o comună sau de un oraş, de un judeţ sau de o regiune. Dacă ar dori un grup reprezentativ să propună candidaţi doar pentru Primăria şi Consiliul Local Timişoara, de exemplu, şi eventual candidaţi pentru parlament doar în circumscripţiile electorale din Timişoara, de ce să aibă nevoie acest grup să adune semnături din încă nouă judeţe? Cu siguranţă că o astfel de modificare a legii ar permite ca în viaţa comunităţilor să se implice direct oameni interesaţi, competenţi şi doritori de a face ceva pentru binele comunităţii dar care sau nu doresc să se implice în vreunul din partidele existente, sau nu reuşesc să se impună în faţa aparatelor de partid. Iar apariţia unor astfel de partide axate doar pe o comunitate ar duce automat şi la o responsabilizare a partidelor politice mari, care s-ar vedea pentru prima dată în istoria contemporană puse în situaţia de a lupta cu oameni care chiar reprezintă acea comunitate.
Delia GRIGORE
