Vă întrebaţi, probabil, ce legătură are politichia noastră cu fioroasele vietăţi amintite în titlu… Nicidecum nu are legătură cu modul în care crocodilii îşi apără teritoriile, pentru că politicienilor români li se, vorba aia, rupe basca de teritoriile lor, a se citi „alegătorii lor” sau, mai nou, „colegiile lor”. Are legătură, aţi dedus, probabil, deja, cu modul în care plâng crocodilii, adică, firesc, cu lacrimi de crocodil…
Deschizător de drumuri în această mişcare de marketing politic a fost Traian Băsescu. Celebrele lui lacrimi la despărţirea de „Stolo” au făcut subiectul unor aprige dispute pro şi mai ales contra. Au ajuns faimoase nu doar în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ci şi peste graniţele dragii noastre patrii.
Dar Băsescu face prozeliţi chiar şi acolo unde ne aşteptam mai puţin. Se spune că dacă cineva, o persoană, te obsedează sau te marchează într-un fel, ajungi să-i preiei din gesturi, din ticuri sau din apucături.
Iar Băsescu îi obsedează pe mulţi. Crin Antonescu, de exemplu, nu poate să-şi facă somnul de frumuseţe din pricina „marinelului” de la Cotroceni, cum nici premierul Victor Ponta nu şi-l poate scoate din minte pe Traian.
Cum altfel ne-am putea explica ieşirea publică a primului ministru cu câteva momente înainte ca Uniunea Social Liberală să devină istorie. O istorie, în paranteză fie spus, tristă, pentru că această struţo-cămilă politică a amăgit milioane de români, care au pus ştampila pe o încrengătură de rubedenii şi acoliţi puşi pe japcă mai rău decât miniştrii şi camarila pedelistă pe vremea lui Boc.
Revenim. Victor Ponta a apărut la televizor, cum spuneam, într-o ultimă, ne făcea să credem, încercare de a mai salva corabia (sic!) social-democrato-liberalo-conservatoare. Şi dăi, şi luptă… Şi dăi, şi plângi… Cu lacrimi de crocodil, desigur… Ce buni au fost liberalii la guvernare… Ce bine ar fi să se răzgândească şi să rămână alături de PSD şi compania… Apeluri peste apeluri… Apă de ploaie… Praf în ochii credulilor…
Păi, cum să mai dorească liberalii (nu le iau partea, Doamne-fereşte!) să mai rămână alături de un partid care le-a dat cu flit şi i-a lăsat pe dinafara coaliţiei pentru alegerile europarlamentare? Cum să mai vrei să guvernezi alături de o formaţiune care nu vrea ca neamţul tău să fie vice-premier, însă negociază cu ungurii revenirea acestora la guvernare. Cu ce sunt mai buni maghiarii lui Ponta decât germanii lui Crin?
În fine, USL s-a rupt… Acum, nimic nu mai contează… Important e ce va fi de acum încolo… Rămâne de văzut… Dar mari speranţe, sincer, nu sunt…
Politica românească este fascinantă, pentru că nu poţi prevedea azi ce se poate întâmpla mâine… Iar până mâine mai e mult… Noapte bună!
Anton BORBELY
