S-a terminat Festivalul de Film de la Cannes. Ce bucurie! Filmele româneşti au fost şi în acest an la mare înălţime. S-a dovedit încă o dată, parcă mai era nevoie?, că şcoala românească de film este cotată foarte bine. Cristian Mungiu este, încă o dată, câştigător la Cannes.
În paralel cu renumitul festival, se desăşoară în România deplorabilul „festival” al alegerilor. Tot în paralel se desfăşoară, în regia nu ştiu cui (dar regizor mare, dom’le) „festivalul Hexi Pharma” care, fără să ne dăm seama, durează de mai mult de 12 ani şi nici măcar nu ştim efectul global, mai precis câţi au suferit şi au murit din pricină de îmbogăţire fără margini a unora.
De data aceasta, „regizorul” care a dirijat întreaga afacere a adus în scenă şi pe ecrane mai mulţi „scenarişti” din diferite instituţii ale statului, unele dintre ele chiar având menirea să ocrotească sănătatea naţională şi nu să ne omoare cu zile.
Prin regizarea morţii patronului Hexi Pharma ni se arată încă o dată diletantismul celor care ar trebui să rezolve rapid acest caz. Prin eliminarea acestei „piese” din joc, se pare că se salvează unii, dar, în acelaşi timp, se înfundă alţii. Astfel, toată povestea devine un amalgam care ne demonstrează încă o dată că „regizorul” şi „regia” sunt doar în folosul şi interesul celor sus puşi. Cred că acest serial cu dibăcie regizat o să continue şi după alegeri cu alte episoade, unul mai interesant decât celălalt. Se pare că poliţia română este zdruncinată din când în când doar de morţi colective, cum a fost cea de la Colectiv, şi cum se pare va fi soluţia de la Hexi Pharma.
În permanenţă sunt acţiuni prin care, în cele din urmă, dispar vieţi omeneşti, unele vinovate, altele fără nici o vină.
Dacă până acum starea de infracţionalitate se măsura în România doar prin sume de bani, iată că s-a trecut la o altă fază, începând să se plătească cu vieţi omeneşti.
Ce va urma?
Ştefan POPA POPA’S
