Primul model – Nicolae Robu
După ce şi-a aruncat semeţ privirile de şoim pe deasupra Timişoarei încă, şi, din păcate, poate pentru încă patru ani, primarul acestui oraş, Nicolae Robu, lesne a găsit de cuviinţă că au mai scăpat niscvai copaci netăiaţi, dar şi ceva oaze de verdeaţă în jurul blocurilor, în oraşul pe care cu multă necinste îl „cheleşte”...
După ce a ras verdeaţa din „Piaţa roşie” şi după ce nu s-a putut abţine (cu toate promisiunile făcute) nici în Parcul Pădurice, unde a trântit la pământ mai mulţi copaci, acum a pus ochii pe copacii răzleţi cu mult iz sentimental din preajma blocurilor, precum şi pe crâmpeiele de verdeaţă din jurul acestora...
Să fim înţeleşi: marele Nicolae Robu nu a venit cu nimic pentru Timişoara izvorât din proprie iniţiativă, cel puţin până acum, excluzând metroul, palmierii, papagalii şi zebrele care ne-au făcut de râs de-a lungul ţării...
Nicolae Robu a tăiat panglica la subpasajul lui Ciuhandu, a mai stricat ce a mai putut la „centrul istoric” al aceluiaşi Ciuhandu şi a mai asfaltat ceva drumuri şi potecuţe, proiecte rămase tot de pe vremea „fostului”, şi, Dumnezeu mi-e martor, nu sunt unul dintre admiratorii „fostului”...
Primarul oraşului, cel puţin până acum, s-a învrednicit cu destul de mult talent să mai strice, pe ici, pe colo, ce au făcut alţii cu multă trudă... Un astfel de exemplu este şi „Parcul Pădurice” la care s-a repezit de peste un an şi în care a tocat peste 1.200.000 de euro... Iar dintr-un parc funcţional şi normal, acum vrea să ne ofere o veritabilă expoziţie de betoane...
Şi, pentru că a reuşit performanţa ca, din cele cinci parcări promise în centrul oraşului, să nu facă nici măcar una, una-unuţa, aşa de sămânţă, precum şi o sumedenie de alte promisiuni, îi propun să reia afişele cu promisiuni şi slogane din 2012 pentru că ar face economii şi, oricum, timişorenii, cei care vor mai merge la vot, probabil alegătorii de 16 ani ai lui Ciuhandu, îl vor vota uniţi în cuget şi simţiri... Pentru că „altul mai bun tot nu avem!” şi, astfel, se vor scurge 16 ani de mandate Robu...
Dar, recent, primarul a pus ochii pe bruma de verdeaţă a pensionarilor şi de ce să-i lase să se bucure acum în mod gratuit de minunea unui cireş, a unui corcoduş ori a unei magnolii în floare, când poate pe mulţi bani, daţi pe proiecte de cumetrie, să admire betoanele iscate din mintea Robului... Nu? Născoceşte el ceva gen „Piaţa roşie” ori statuile din „Centrul istoric” şi o să vă uimească de estetică şi design...
Spuneam că Nicolae Robu are veleitatea de a umbla pe urmele altora, de a strica ceea ce este făcut, neştiind dacă va pune în loc ceva mai de valoare...
Pentru că, dacă ar vrea să facă un lucru bun pentru locatarii blocurilor, ar începe prin amenajarea interioarelor dintre blocuri, locuri pline de noroi pe timp de ploaie şi încărcate de praf în lunile de secetă... L-ar costa ceva piatră brută, ceva pietriş şi, bineînţeles, multă bună voinţă...
Dar aici nu sunt proiecte de anvergură, megalomanice, universale şi galactice costisitoare, de milioane de euro şi tocmai de aceea nu-l interesează pe Robu...
Aici ar fi un crâmpei de bunăstare pentru locatarii care ar mai avea cât de cât pe unde să-şi parcheze maşinile şi ar scăpa de mocirlă şi praf, iar oraşul nu ar mai fi atât de
poluat, ca de Azur, spre exemplu, despre care nici măcar primarul care le ştie pe toate nu mai este sigur dacă este factor de poluare ori nu...
Aici este vorba de sponsorizare... încă un lucru care nu-l interesează pe Nicolae Robu.
Al doilea model – Dacian Cioloş
Acest ministru, euro parlamentar, comisar şi atâtea lucruri mari şi bune la un loc, într-un om „nu mare de statu” şi „degrabă schimbătoriu”... Lucruri bune pentru el şi ai lui, vreau să spun, pentru că dacă erau bune pentru ţară se vedea cât de cât ceva, până acum...
Domnul prim-ministru, de pe penultima treaptă a puterii, se chinuie de la finele anului trecut să ne convingă că e dornic de lucruri foarte bune... Vrea să ne convingă, dar nu face nimic.
Cu alde Prună şi Curaj, plus compania de miniştri neputincioşi şi fazi, pe zi ce trece ne demonstrează că nu sunt buni de nimic... şi concurează, umăr la umăr cu răposatul Guvern Ungureanu, pentru postul de cel mai prost, rău, slab sau ineficient guvern din toate timpurile...
Acestea fiind spuse, şi pentru că tot a terminat domnul prim-ministru cu toate treburile ţării, pe care le-a rezolvat de mai mare dragul, se trezi domnia sa să vorbească în numele SRI-ului de cartelele PrePay, pe care vezi-Doamne le-ar folosi teroriştii...
Deci, guvernul, prin şeful său, scoate de la sertar legea Big Brother pe care a omorât-o odată Curtea Constituţională de şi-a dat demisia de oftică Ioan Rus, pe care, să-l consoleze, l-au cocoţat tocmai ambasador în USA – după cunoscutul model, îl iau de la brânză şi-l pun la smântână.
Pentru că tot nu mai are alte treburi domnul prim-ministru şi vrea musai să ştie pe cine ascultă domnia sa şi ai lui, vreau să-l informez, dacă nu ştie cumva, că nici teroriştii din Franţa, nici cei din Belgia nu au folosit cartele româneşti... Iar că ceea ce ne îndrugă în acest sens este o gogoriţă, îi putem lesne demonstra.
În primul rând, că un terorist care poate avea zeci de buletine şi paşapoarte, poate să cumpere câte cartele vrea muşchii lui, pe ce nume vrea şi pe ce adresă... În al doilea rând, aşa cum „băieţi deştepţi” din anturajul puterii din toate timpurile au ştiut să deschidă firme fantomă pe nume şi adrese de nenorociţi boschetari, tot aşa un om al străzii poate cumpăra câte cartele vrea pentru unul care-i dă câţiva bănuţi...
Atunci de ce această înverşunare?
Pentru că suntem una din puţinele ţări din Europa care mai dă cartele fără buletin? Nu mai bine l-ar interesa pe domnul prim-ministru că suntem ţara din Europa cu salariile cele mai mici, cu preţurile cele mai mari, cu bătrâni care mor din lipsă de medicamente şi asistenţă medicală, cu abandon şcolar crescut, de faptul că românii părăsesc masiv ţara etc...?
Parcă ar fi mai aproape de îndeletnicirile unui prim-ministru.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
