Stau și mă minunez cum un gest de normalitate și de un firesc absolut, cum este acordarea numelui marelui gânditor român Petre Țuțea unei străzi din Timișoara, a fost transformat într-un ditamai scandalul de patru angajați ai Universității de Vest din Timișoara, care au semnat o declarație în nume propriu, neagreată de marea majoritate a restului universitarilor, și care, pare-se, au avut o bună intrare și la Institutul Național pentru Studierea
Holocaustului „Elie Wiesel”. Nu de alta, dar în atenția consilierilor locali din Timișoara, care ar trebui să voteze acordarea denumirii după ce comisia de atribuire de denumiri a făcut deja acest lucru, a ajuns o adresă de la mai sus-amintitul institut, prin care se protestează împotriva intenției de a-l onora pe Petre Țuțea în acest mod la Timișoara. Pe scurt, în vreo 20 de rânduri, se tot vorbește despre „legionarul” Petre Țuțea, trecându-se sub tăcere orice alt aspect al vieții sale, după care vine un final apoteotic: „Din aceste considerente, vă rugăm să reanalizați oportunitatea atribuirii unei străzi din Timișoara numele lui Petre Țuțea, act prin care s-ar cultiva memoria unei personalități-simbol a extremei drepte interbelice, cunoscute pentru convingerile sale antidemocratice”. Semnează: Alexandru Florian, director general al Institutului.
Trec peste faptul că adresa respectivă suferă de mari lacune, întrucât ea încearcă să arunce în derizoriu tot ce a însemnat Petre Țuțea promovând un singur episod din biografia lui. Trec și peste ceea ce a ajuns Țuțea să afirme ulterior despre Mișcarea Legionară. Dar presiunea care se pune acum asupra Consiliului Local Timișoara de reprezentanții Institutului „Elie Wiesel” mi se pare strigătoare la cer. Și aceasta deoarece nu am auzit ca institutul respectiv să fi protestat în vreun fel când numele de Petre Țuțea a fost acordat unor străzi din Aiud, Iași, Suceava, Oradea și chiar București, și nici când același nume a fost acordat unui liceu din Cluj-Napoca. De proteste ale Institutului „Elie Wiesel” am auzit, în schimb, vizavi de acordarea post-mortem a titlului de cetățean de onoare al localității Târgu Ocna lui Valeriu Gafencu, cel supranumit „sfântul închisorilor”. Am auzit de un protest al acestui institut vizavi de acordarea post-mortem a titlului de cetățean de onoare al localității Baia Sprie părintelui Iustin Pârvu. În primul caz, pozițiile institutului au fost contrate de Asociația Foștilor Deținuți Politic, în al doilea caz chiar de Biserica Ortodoxă. Și am mai auzit numele acestui institut într-un protest față de protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană, care ar fi fost organizate de.. legionari.
Nu neg sub nici o formă existența unui holocaust în România. Dar nu trebuie să uităm că în România a existat și un al doilea holocaust: cel comunist, care a avut, aici, cel puțin tot atâtea victime ca și primul. De aceea, atât timp cât încă suntem în România, consider că este de datoria noastră să îi cinstim pe cei care au luptat împotriva celui de-al doilea holocaust, iar Institutul „Elie Wiesel” să își continue nobila activitate fără a se implica în decizii care privesc personalități simbol al românismului și ale luptei anticomuniste.
De aceea sper din tot suflet că, în Consiliul Local Timișoara, Petre Țuțea va fi onorat așa cum s-a propus, fără să se țină cont de un punct de vedere nefondat.
Delia GRIGORE
