Cunoscuta maximă „De la Capitoliu la Stânca Tarpeiană nu-i decât un pas” este astăzi mai relevantă ca oricând, oscilaţia unor oameni politici de la sublim la ridicol şi de la glorie la oprobiu fiind mai elocventă ca niciodată. Este cunoscut faptul că, în timp, Capitoliul a devenit un simbol poetic pentru biruinţa cea mare, gloria sublimă, cununa de aur. Dar, la fel de bine se ştie că, în spatele Capitoliului, pe panta lui abruptă, era o râpă adâncă, de pe marginea căreia erau zvârliţi, spre a fi ucişi, trădătorii, conspiratorii ori criminalii.
Apropierea aceasta între locul unde atingeai culmea gloriei şi locul unde te prăbuşeai, acoperit de cel mai profund dispreţ, a dat naştere expresiei de mai sus, care în chip plastic arată că un singur pas greşit poate duce la consecinţe foarte neplăcute.
Vă mai aduceţi aminte de Victor Ponta care-şi sărbătorea ziua de naştere pe un stadion cu 50.000 de oameni? Dar de „interesul naţional”, marele Gabriel Oprea, care în primele zece luni ale acestui an a folosit de peste 1.600 de ori escorte şi ante mergători de la rutieră? Mai mult decât Victor Ponta, pe atunci prim-ministru (a folosit coloană oficială de 500 de ori) şi preşedintele Klaus Iohaniss (a folosit coloană oficială de 800 de ori) la un loc? Şi dacă Victor Ponta a fost destulă vreme vârful de lance al PSD, atunci nu acelaşi lucru se poate spune despre „interesul naţional”, care nu a fost altceva decât conspiraţie şi trădare, joc dublu şi neruşinare fără margini.
Şi din nou trebuie să vă întreb dacă vă mai amintiţi de vremurile în care Victoraş era la tratament prin ţări străine, ce avânt luase „interesul naţional” că, vorba poetului socialist: „Oprea era în toate – în cele ce sunt, şi-n cele ce mâine vor râde în soare!”. Dar nu a fost să fie. Ponta aproape că a dispărut, iar Oprea s-a volatilizat de-a binelea. Şi, uite cum merge înainte „interesul naţional” şi fără musiu Oprea! Poate mai bine! Oricât ar fi de rău, sigur mai bine.
Dar câţi „Feţi Frumoşi” de teapa lui Ponta şi Oprea nu am mai avut şi, din fericire, sau din păcate, lista lor continuuă. Spun din fericire pentru că, încet-încet, hoţii sunt demascaţi, spun din păcate, pentru că lista lor este nesfârşit de lungă. Incredibil de lungă. Interminabilă. Numele lor le-aţi învăţat din presă, pentru că au fost vehiculate până la răstocire. De la premieri, miniştri, deputaţi, senatori, secretari de stat, magistraţi, procurori şi poliţişti, oameni de afaceri, personalităţi din administraţie, peste tot a pârjolit focul corupţiei, în care banul sau „ochiul dracului” nu a iertat pe nimeni...
Ce este mai reprobabil astăzi este faptul că aceşti farisei, pe care i-am ales ori desemnat să ne conducă, după ce ne-au furat şi spoliat ţara, după ce ne-au sărăcit, refuză cu obstinaţie să-şi asume faptele, să-şi pună cenuşă în cap şi să facă un pas înapoi...
Dimpotrivă! Jignindu-ne inteligenţa, unii vor să revină în viaţa publică, uneori sprijiniţi de partidul din care fac parte, se declară nedreptăţiţi şi persecutaţi politic şi o fac pe martirii... Domniile lor uită un lucru elementar, sau se fac că uită, ori poate nu ştiu...
Am să le reamintesc eu: de la Capitoliu mulţi au căzut în prăpastie de pe stânca Tarpeiană, niciunul din prăpastie nu s-a reîntors la Capitoliu! Nu vă amăgiţi, domnilor! Nu vă îmbătaţi cu apa de ploaie a clipei.
Mai devreme ori mai târziu istoria o să vă aşeze în pătrăţica pe care o meritaţi. O să staţi în ea ca pionul în pătrăţica de şah.
Nu se află scăpare!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
