Ați fost cu toții, probabil, stimați cititori, oripilați de apariția, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale, a Episcopului Tomisului, Teodosie.
La Constanța, întâiul păstor al turmei de creștini de pe acele meleaguri a apărut cu o trenă imensă, de prost gust, roșie și cu ștrasuri de aur, de o opulență crasă în contrast cu traiul pe care cei mai mulți dintre enoriașii constănțeni, cu siguranță, îl duc.
Apariția, care a semănat cu cea a unei, ne iertați, pițipoance care se mărită, nu vine decât să arate unde a ajuns biserica strămoșească...
Când cei pe care trebuie să-i îndrumi spiritual se zbat în nevoi, tu vii, ca vlădică, și etalezi straie de o scumpătate fără seamăn și, credem, ca niște necunoscători ce suntem, chiar în contradicție cu ceea ce te învață, în primul rând, creștinismul.
Păi, cum să se aplece Arhiepiscopul Tomisului spre nevoile aproapelui, când el pare mai preocupat să fie în ton cu moda, evident, adaptată la ce impune biserica în materie de vestimentație?
Imaginea alăturată este grăitoare... Ce-or fi crezând enoriașii de pe margine când l-au văzut pe Teodosie cădelnițând în timp ce un preot îi ținea trena precum unei mirese? Mai au oamenii aceia încredere în vlădica lor, din moment ce acesta afișează cu atâta ostentație bogăția materială?
Iar gestul Arhiepiscopului Tomisului nu este singular. Ne vine în minte acum „descinderea” unui alt prelat, de prin Moldova, dintr-un autoturism de lux, în timp ce enoriașii de pe margine erau ținuți la distanță, ca nu cumva să atingă sutana de „firmă” a celui pus să-i păstorească.
Ori, Preafericitul Daniel, care a dat lecții tuturor despre rolul bisericii, după tragedia de la Clubul Colectiv.
Sau Catedrala Mântuirii Neamului, pentru care toate județele țării au fost nevoite să aloce fonduri, în timp ce mii de drumuri sunt neasfaltate pe tot cuprinsul țării, ca să dăm doar un exemplu despre cum s-ar putea folosi banii aceia.
Sau miile de alte biserici ce se ridică pe tot cuprinsul țării, spre preamărirea preoților, în timp ce s-au închis școli, spitale, oamenii sărăcesc pe zi ce trece, iar bătrânii se zbat în nevoi și suferință...
Sau acel preot, tot din Moldova, care a venit cu executorul să dea afară din casă o familie de creștini, cu copii cu tot, nefiind înduplecat decât cu greu de lacrimile, până la urmă, enoriașilor săi...
Toate aceste lucruri sunt reale, nu baliverne...
Până nu demult, Biserica era pe primul loc în ceea ce privește încrederea populației... Acum, această încredere se erodează cu fiecare zi ce trece.
Nu e vorbă, mai sunt și preoții care respectă ceea ce le transmite Biblia. Vlădica Ioan, Mitropolitul Banatului, e un exemplu în acest sens. Și-a sărbătorit ziua de naștere alături de persoanele nevoiașe din Timișoara, a inaugurat o cantină socială modernă, de ziua numelui a dat, din simbria sa, o masă pentru câteva sute de persoane. Nu se îmbracă cu odăjdii sfidătoare și apleacă urechea la nevoile aproapelui său.
Din păcate, sunt puțini ca Mitropolitul Ioan.
Ceilalți, cei mulți, în frunte cu Preafericitul, par puși doar pe căpătuială...
Anton BORBELY
