Palmieri, flotări pentru cultură, fântânițe luminoase... bicicliști despicați în „răi” și „buni”, lucrări edilitare întârziate până aproape de pierderea finanțării europene, selfie-uri la nesfârșit... gâlceavă perpetuă cu oricine nu duce cu supușenie și admirație trenele de moment... prea-grele facturi telefonice dobândite prin țările arabe dar achitate din bani publici... Câte și mai câte! Te cam încearcă senzația că Timișoara a devenit de niște ani încoace un fel de serai în care sultanul își deapănă poveștile și visele neîmplinite ale copilăriei... Cu ambiția de a depăși cu mult și din toate punctele de vedere cele 1001 de nopți! Ale minții, evident...
Dintre toate năstrușniciile ultimilor trei ani și ceva, cu adevărat perplex rămân în fața celei legate de transformarea Clinicii de pe strada Mărășești în centru multicultural. Și nu pentru că aș desconsidera valoarea de patrimoniu a clădirii sau pentru că nu aș crede în importanța unui astfel de obiectiv în zona zero a orașului. Nici măcar pentru că dă apă la moară teoriei conform căreia edilul ia decizii în favoarea unor puternici oameni de afaceri din oraș... Ci dintr-un motiv pe cât de simplu pe atât de greu de ignorat: schimbarea destinației clădirilor care au găzduit spitale este total contraindicată de specialiști!
Imobilul de pe strada Mărășești numărul 5 a fost construit între anii 1754-1757, destinația acestuia fiind încă de la început aceea de spital. În prezent, clădirea adăpostește secțiile de Radioterapie și Dermatologie din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara. După mai bine de două secole și jumătate în care construcția a fost unitate spitalicească, niște minți „strălucitoare” vor să amenajeze în ea spații pentru birouri, săli de clasă pentru Institutul Francez și Centrul Cultural German, o sală de conferinţă şi spaţii muzeale.
Consilierii locali au și votat în ultimul plen în favoarea acestui obiectiv, pentru realizarea acestuia suma estimată fiind de peste șase milioane de euro! Cu atât mai mult cu cât în secolul al XIX-lea, clădirea a fost reconstruită... Oare câți dintre consilierii actuali au avut curiozitatea să se documenteze înainte de a-și da girul în favoarea acestei controversate schimbări de destinație? Ar fi aflat că, cel puțin în lumea bună spre care tânjim, specialiștii nu recomandă nici măcar un șir prea lung de renovări; pur și simplu, după câteva decenii de funcționare, clădirile de spital sunt dărâmate! Și asta din motive foarte întemeiate...
Doamne ferește să se înțeleagă faptul că mi-aș dori dărâmarea unei clădiri atât de valoroase! Pur și simplu, m-am săturat de aroganța și indiferența cu care se trece la Timișoara în ultimii trei ani și ceva peste absolut orice, de dragul câte unui licurici ce se trezește pâlpâind prin mințile unora... În felul ăsta, ne-am putea trezi și cu vreun iceberg pe Bega, populat cu prieteni de-ai lui Fram, ursul polar... Că și aia e o poveste de luat în seamă, nu-i așa? Iar unde încap palmierii, încap și pinguinii...
Cosmin ȚÎNTĂ
