Atât de controversata problemă a câinilor comunitari este departe de a-și stinge focul, de a se limpezi și de a se ajunge la o înțelegere în acest sens. Patimile care au împărțit întreaga societatea în tabere distincte aducând argumente pro și contra vieții bietelor canine, de pe baricade ireconciliabile au ajuns la incandescență. Iubesc și eu animalele, dar nu pot să nu iubesc mai mult oamenii. Oamenii cu defectele și delăsările lor. Oameni care n-au găsit până acum soluții plauzibile, viabile de conviețuire pașnică și armonioasă între ei și cel mai bun și mai vechi prieten al lor, câinele. În extremis, se caută acum doritori de a adopta câini de la distanță. Și, ar fi o soluție, dacă între ideea curată și salvatoare, nu s-ar interpune din nou interesele unor oameni, care s-au gândit că ar fi bine să mai câștige câte ceva de pe năpârlita blană a maidanezilor, ori de pe milosârdia celor care ar dori să adopte patrupede. De ce spun asta? Pentru că am citit, mărturisesc, cu destulă uimire, cam cât costă adopția… Vreo 250 de lei pentru deparazitare, castrare, punerea cipului, operațiuni pentru care firmele ce adună maidanezi mai sunt plătite și de către primării, asociații, ori persoane fizice, iar câinii care au fost prinși de mai multe ori și au ajuns din nou pe stradă – cum? – le au deja. Apoi, cam 12 lei zilnic per cap de câine, pentru adăpost și hrană, deci, pentru 30 de zile, nici mai mult, nici mai puțin decât alți 350 de lei. Astfel, bunăvoința de a adopta un câine, pentru început te cam costă aproximativ 500 de lei, ceva mai bine de 100 de euro și aproape pensia unui necăjit oarecare… Dacă mai spun că pentru un copil statul alocă „astronomica” sumă de 42 de lei/lună, pentru un bătrân internat la azil, aproximativ 8 lei pe zi, iar costurile lunare pentru un deținut se ridică la aproximativ 2.400 de lei, din care aproape 1.600 de lei cheltuieli de personal, înțelegeți în ce țară trăim!? O țară cu copiii subnutriți și care abandonează școala, intărind rândurile analfabeților, cu pensionari înfometați care nu-și pot permite medicamentele necesare durerilor de fiecare zi, cu prețuri occidentale și cu salarii din lumea a treia, suntem astăzi puși să dăm drept de viață, ori liber la moarte maidanezilor. Dar dreptul asupra vieții și al morții, din latura creștină în care mă aflu, îl are numai
Dumnezeu… Și, atunci, ce suntem noi? Oameni pentru câini, ori câini pentru oameni!?
Petru Vasile TOMOIAGĂ
