Cu o concurenţă acerbă în spate, Stelian Tănase are minunata şansă să închidă pe dinafară uşa T.V.R. El zice că are demisia în sertar dar nu vrea s-o semneze. O ţine morţiş că nu-i de paie. Nu-i de paie, dar s-a făcut de oaie, ferma lui Mircea Dinescu l-a băgat la apă. Raportul de activitate prezentat de Stelian Tănase în Parlament arată datorii de 700 de milioane de lei, din care 440 de milioane către bugetul de stat, motiv întemeiat pentru a-şi lua bocceluţa şi a pleca de bună voie şi nesilit de nimeni. Cu ce se laudă Stelian Tănăse de-a lungul şefiei la TVR? Faceţi-vă crucea mare că Skaraoţki-i neînfricat! Stelică s-a mutat la televiziunea naţională împreună cu lăutarii, crama, purceii, tigăile, măgarii, oalele, raţele, găinile şi chiolhanurile lui Mircea Dinescu. Sub „şefia” sa, TVR a continuat să se împrumute masiv, să mărească preferenţial salariile, să facă noi angajări şi să vâslească „viguros” spre faliment. Odată cu venirea sa se deschisese un bal financiar, doar nu era să stea „de lemn Tănase”. Şi-a cinstit cum nu se cuvenea „pretinii” din banii poporului! Cu vârf şi îndesat, pe Mircea Dinescu, „ospătarul de lux al fazanilor de aur din diverse comitete şi comisii”. Un bufon a plătit altui bufon suma fantastică de 50.000 de euro lunar din banii publici, pentru o singură emisiunea pe săptămână, în condiţiile în care TVR are datorii uriaşe şi încasează de la populaţie, în mod abuziv, de trei ori taxa radio-tv; în condiţiile în care un român din clasa medie primeşte această sumă colosolă în doi ani de muncă grea. Îl vom pierde pe Tănase – zglobiul cu mina sa flegmatică şi plictisită, care s-a linguşit pe unde ştim cu toţii ca să facă săritura olimpică din realitate la postul naţional de televiziune.
Ne vom aminti cu „pioşenie” de murdara și mult prea costisitoarea cârdăşie cu fermierul de la Dunăre
Mă apucă plânsul de mila personajului aterizat în fotoliul de director precum musca în doniţa cu lapte – biet executant docil al poruncilor „de sus”. Fermierul Dinescu, amicul lui Tănase (plătit cu cincizeci de mii de euro pe lună, cînd poporu-i rupt de foame şi de sete cu numai 200 de euro pe lună), va rămâne şi el pe drumuri, un fel de Pristanda din Caragiale: „Pupă-i în bot şi papă tot!”. Ni-l vom aminti pe Stelică în modul său grotesc şi lipsit de profesionalism, cum şi-a dat în petic, voind să arate cine e el când a întrerupt, printr-un simplu telefon, la numai opt minute de la începerea difuzării, documentarul „Moştenirea clandestină” cu istoricul american Larry Watts. Curat cenzură Coane Stelică!, dar ca atâtea altele în țară, „apa trecea, iar Stelică tot acolo îşi făcea veacul”. Ne vom aminti cu „pioşenie” de murdara şi mult prea costisitoarea cârdăşie cu fermierul de la Dunăre, care a lansat în presă, mai câţiva ani în urmă, „invenţia odioasă cum că nişte români ar fi mâncat lebedele din nu mai ştiu care lac din Viena”. Ne vom aminti cum visa Stelică să fie şef până la moarte, iar în plus dorea o majorare a ilegalei taxe radio-tv, ca să acopere datoriile instituţiei şi peşcheşul nemeritat oferit lui Dinescu şi altor ageamii, taxă încasată de trei ori din puţinii bani ai poporului prin factura la energie, prin abonament la diferite firme de cablu şi prin bugetul alocat de stat. Mulţi români sunt atât de săraci, n-au nici radio, nici televizor. Iar statul îi sileşte să plătească taxa radio-tv. Absurd! Această taxă aberantă a fost impusă chiar unor persoane care locuiesc în zonele neelectrificate ale ţării. (...)
Maria Diana POPESCU
www.agero-stuttgart.de
Sursa foto: myopinioncounts.co.nz
