Şi în această primăvară, micuţul nostru glob de tină, firicelul de praf aflat în nemărginita Împărăţie a lui Dumnezeu cel veşnic, îmbracă minunata podoabă a firii renăscute... verdele fermecător al câmpului şi albul neprihănit al pomilor înfloriţi pe coastele de deal, ce încântă privirile şi pun în vibraţie coardele inimilor sensibile. Toate sufletele pământenilor renasc şi se refortifică, pornindu-se când mai lin, când mai năvalnic, în cântece de slavă, pe care le înalţă pe undele văzduhului, odată cu sunetele gâzelor pământului şi de măiestrele triluri ale păsărilor ce străbat văzduhul încălzit de razele calde ale soarelui, spre Acela care le-a creeat şi le-a însufleţit, revărsând din nesfârşitul său har ceresc toată frumuseţea şi încântarea peste Planeta Albastră, micuţul nostru glob de tină...
E primăvară, iar! Sub razele pline de căldură ale blândului soare întreaga natură a reînviat şi a îmbrăcat haina veselă a tinereţii veşnice, a vieţii fără de moarte. La fel cum a reînviat mereu, de mii de ani, şi în acestă primăvară din anul Domnului, 2015, a reînviat pentru toate făpturile pământului, pentru toate neamurile, pentru creştini ca şi pentru cei de alte religii. Bucuria ce se revarsă în inimile credincioşilor Bisericii lui Hristos este una infinită, este una diferită de celelalte religii sau de ceilalţi muritori înstrăinaţi de Hristos şi de Biserica Lui vie şi mântuitoare.
O cu totul altă speranţă dă muritorilor învierea naturii, dacă această înviere este întemeiată pe credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu şi de toate făpturile sale. De-a lungul istoriei patriei noastre, am putut vedea că au călcat acest pământ împăraţi temuţi şi puternici din rândul neamurilor păgâne, stăpânitori ai unor infinite bogăţii şi care, plini de trufie, se comparau cu nemuritorii zei, comandanţi de oşti câtă frunză şi iarbă, ce se credeau nebiruiţi, dar lipsiţi de sprijinul credinţei creştineşti, au căzut biruiţi, bogăţiile lor risipindu-se la fel ca oştirile după cele dintâi înfrângeri.
După vederea semnului Sfintei Cruci, Constantin cel Mare a pornit la luptă şi a biruit; întărit de credinţă în Dumnezeu şi în Hristos cel Mântuitor, Mircea cel Bătrân a făcut din credinţa creştină un scut de apărare, apărându-şi la hotare „nevoile şi neamul”, biruind; Ştefan cel Mare a înălţat rugi fierbinţi către Dumnezeu şi a ridicat altare de credinţă şi întărire, înfrângând puhoaiele duşmane de turci şi tătari.
Împresuraţi de nevoi, supuşi la prigoană şi chinuri cumplite, primii creştini au găsit mângâiere şi întărire în credinţă, în semnul Crucii, a Crucii pe care a fost răstignit Hristos, de cei fără credinţa în puterea Învierii Lui şi biruirii, prin această Înviere, a morţii care până atunci era fără de sfârşit, de cei care de la începuturile lumii şi până în zilele noastre răstignesc în fiecare clipă Adevărul şi Dreptatea.
Patimile la care a fost supus Mântuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic, răstignirea Lui pe Cruce şi Învierea Lui în cea de-a treia zi după Scripturi, au întărit în toate vremurile pe bunii creştini întru credinţă. Pătrunşi de învăţăturile Evangheliilor, toţi creştinii, oricât de greu şi oricât de des ar fi încercaţi de soartă, nu pierd niciodată speranţa în izbăvire, iar în Sfânta Zi a Învierii, luând Lumină din Lumină, îşi îndreaptă privirile spre toţi semenii de aceeaşi credinţă şi, cu sufletele purificate de patimile omeneşti, rostesc cu acelaşi glas de frate către toţi cei de faţă, prieteni sau mai puţin prieteni, un vesel: HRISTOS A ÎNVIAT!
Cornel SERACIN
Foto: Jan van Eyck - Adoraţia mielului
