De ce pe 1 Decembrie devenim brusc patrioţi? E o întrebare pe care ajung să mi-o pun în fiecare an când sunt trezită cu surle si trâmbiţe cum s-ar spune de un fenomen pe care eu îl numesc patriotism de ocazie. Parade de tancuri, marşuri de jandarmi, fanfare, steaguri ancorate peste tot, nimic împotrivă până aici, căci memoria şi vitejia strămoşilor care au adus unitatea ţării, trebuie cinstite şi amintite astfel încât să nu uităm că datorită lor există astăzi România. Ceea ce mă revoltă este penibilul clişeu pe care brusc, majoritatea încep să-l susţină cu toată ardoarea, doar, doar să credem că acela ar fi crezul lor zilnic: ,,Mândru că sunt român!”. Nu vreau să cad în păcatul generalizării, dar cei vizaţi se ştiu, se simt, dar tac înnecaţi în laşitate. Pe ei îi întreb acum: ,,Unde vă e mândria când întregul an vă destestaţi ţara şi condiţiile în care trăiţi, iar la prima ocazie v-aţi lua tălpăşiţa fără să staţi pe gânduri şi aţi pleca numaidecât peste hotare în căutarea câinilor cu colaci în coadă?”
Mă adresez acelor ,,patrioţi de serviciu” , cei care se îmbracă din cap până-n picioare în tricolor şi vorbesc cu lacrimi de crocodil în ochi despre ţărişoara lor. Ei nu ştiu prea bine ce semnifică 1 decembrie, când a fost Unirea şi unde a avut loc. Nu ştiu nici imnul prea bine, dar susţin sus şi tare că îşi iubesc ţara şi ar face orice pentru ea.
Să nu-i uităm nici pe politicieni care îşi amintesc de Ziua Naţională pe la prânz, când sunt întrebaţi de jurnalişti ce simt şi ce părere au despre steagul naţional, istorie, sacrificii, măreţii noştrii înaintaşi. Ş-atunci încep cu discursuri înduioşătoare şi patriotice, cum că vor stabilitate, unitate şi să lase cearta la o parte, după cum susţinea un stimabil premier cu câteva zile în urmă. Dar uită cum tot anul a semănat doar gâlceavă din postura sa de vociferant politic care, chipurile, o dată-n an devine paşnic şi dornic de solidaritate, unitate şi înţelegere.
Aşa că voi, patrioţi de ocazie, luaţi aminte că fluturarea drapelului nu ne face mai buni români, cum nici patrularea de tancuri pe străzi nu ne face mai puternici, cum nici simplul act de a vota o dată la patru ani nu ne face cetățeni mai buni, la fel cum nici mersul la biserică nu ne transformă în buni creștini. Aşa că e ruşinos ca după un an în care aruncaţi cu noroi în ţara în care v-aţi născut, să deveniţi brusc, pentru o zi, plini de patriotism ipocrit.
Alexandra Dorina BUŞTEAN
