Zi de sărbătoare la Biserica Militară din Timișoara, care își sărbătorește hramul miercuri, 26 octombrie, atunci când este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Lăcașul de cult amplasat în zona Pieței 700, în imediata vecinătate a Spitalului Militar este unul dintre cele mai vechi din oraș. În volumul Repere Religioase Ortodoxe Române Timișorene, părintele Ioan Bude precizează că inițial acesta a fost sfințit cu hramul Învierea Domnului, în anul 1935 de Episcopul Aradului, dr. Grigore Comșa și respectiv de Episcopul militar dr. Ioan Stoia de Alba Iulia. A servit ca Biserică a Garnizoanei Timișoara și a funcționat astfel până în 1948, când lăcașul a fost închis de comuniști și transformat în depozit de legume și fructe. La insistențele conducerii Garnizoanei Timișoara, în 1996 a fost redeschis ca biserică militară, reamenajat canonic și resfințit la 26 octombrie 2000 de către IPS Nicolae, Mitropolit al Banatului.
Lăcașul de cult este o construcție solidă, cu ziduri late de aproape 2 metri ce datează din preajma anului 1750, este de tip navă cu tavanul boltit și delimitări tradiționale: pridvor, pronaos, naos și altar. De precizat că nu are turlă, iar clopotnița din lemn este instalată pe copertina din partea dreaptă a intrării principale.
Între anii 2000 și 2003 a fost realizată pictura murală ”in fresco” de către artiștii Ioan Bădilă și Ana Pitic Bădilă. În contextul tematic al picturii este integrată pe tavan imaginea unui vechi sigiliu al Timișoarei. Atât grupurile de portrete cât și scenele biblice sunt delimitate în maniera celor doi pictori cu chenare decorative, de o frumusețe aparte, iar de-a lungul pereților laterali sunt așezate scaune sculptate.
Iconostasul din lemn prezintă în configurarea ușilor și coronamentului admirabile suprafețe lucrate artizanal, filigranat.
La intrarea în biserică, pe partea dreaptă, pe o placă de marmură albă se află scris cu litere aurii următorul text: ”Întru mărirea Sfintei și Celei de o Ființă și de viață Făcătoarei și Nedespărțitei Treimi. Sfințitu-s-a această Biserică Militară din Timișoara, cu hramul Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos, în zilele Majestății Sale, Binecredinciosului Carol al II-lea Regele României, de către PSS Episcop Militar dr. Ioan Stoia de Alba Iulia și de PSS Episcop dr. Grigore Gheorghe Comșa al Aradului. Timișoara, la 21 aprilie 1935. Duminica Floriilor”.
Dacă la începutul existenței sale lăcașul a avut hramul Învierea Domnului, după redeschiderea sa ca biserică a primit hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
A trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), iar din viața sa descrisă în sinaxare aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său a fost numit guvernator al orașului grecesc și ulterior întemnițat pentru că a refuzat să se lepede de creștinism. În acea perioadă creștinii erau prigoniți și adesea trimiși să lupte cu gladiatorii, confruntări în care erau victime sigure. Potrivit tradiției, Nestor, un tânăr creștin a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie pentru a-l omorâ pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului roman, fapt ce s-a și întâmplat. "Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi", i-a spus Sfântul Dimitrie, după ce l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci.
La sfârșitul luptei, împăratul Maximian a poruncit ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. În urma acestui eveniment din trupul Sfântului nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost duse în Tesalonic pe 26 octombrie 413. Actualul lăcaș de cult în care se află rămășițele trupești a fost construit la puțin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. De-a lungul istoriei a fost transformat în moschee în anul 1493 și redat cultului creștin în 1912.
