Cultură

Se împlinesc, astăzi, 101 ani de la nașterea Regelui Mihai I al României, cu care ocazie se încheie anul centenar de omagiere a regelui nostru. „Ce păcat că România nu și-a înțeles niciodată rostul şi nu şi-a dat seama ce ar fi însemnat reinstaurarea monarhiei. Nu Regele Mihai, pe care îl iubesc personal, ci monarhia în sine! Ne-ar fi ridicat pe o treaptă europeană foarte înaltă de unde nu ne-am mai fi dat jos”, spunea seniorul Corneliu Coposu. Dar, pentru asta, încă nu ar fi prea târziu.

Până atunci, însă, putem spune că a fost un an în care, iată, am reușit să obținem redenumirea unei mari părți din Bulevardul Republicii în Bulevardul Regele Mihai I și anul în care Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, a venit la Timișoara pentru a planta un stejar în locul celui uscat din Piața Libertății, reconfirmând astfel legătura de suflet dintre Coroana Română și orașul Timișoara.

Lucrurile, însă, nu se vor opri aici. „Regele Mihai și Timișoara” – este numele unui proiect mai vechi, a cărui idee mi-a venit văzând un album omagial intitulat „Regele Ferdinand și Banatul” apărut în 1928. Acest album, dedicat relației dintre Timișoara și Regele Mihai, cu voia Celui de Sus, va vedea lumina tiparului în cursul următoarelor săptămâni.

Relația cu Timișoara

Majestatea Sa Regele Mihai I al României a fost dintotdeauna extrem de atașat de Timișoara. De fapt, dacă privim în istorie, Timișoara a fost locul în care Majestatea Sa Regele a venit de cele mai multe ori (dacă exceptăm Capitala și localitățile în care Majestatea Sa avea reședințe – Sinaia cu Castelul Peleș și Săvârșinul cu Domeniul Regal).

Orașul nostru trebuie să îi rămână recunoscător Regelui Mihai pentru întemeierea unor instituții fundamentale de cult, învățământ și cultură aici: Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Opera Română, Universitatea de Medicină și Farmacie, Biblioteca Centrală Universitară, Universitatea (de Vest) Timișoara, Filarmonica de Stat „Banatul”, Facultatea de Agronomie (devenită ulterior Universitatea de Științe Agricole a Banatului „Regele Mihai”) sunt numai câteva dintre instituțiile emblematice ale Timișoarei care își datorează existența Majestății Sale Regelui Mihai I.

Înainte de 1947

Înaintea abdicării silite din decembrie 1947, Regele Mihai a fost la Timișoara de patru ori.

Prima vizită a fost înregistrată la 2 iulie 1936, pe vremea când Mihai era Mare Voievod de Alba Iulia și când acesta l-a însoțit pe Regele Carol al II-lea în cursul vizitei sale la Timișoara. 

Ca Rege încoronat, Majestatea Sa a venit prima dată la Timișoara în 16 septembrie 1941. Atunci, împreună cu Regina Mamă Elena, Regele Mihai a vizitat spitalele de stat, de Cruce Roșie și cel militar.

La 6 septembrie 1942, Regele Mihai, însoțit de Anton Mocsony, vizitează Muzeul Banatului. 

Probabil cea mai importantă vizită avea să fie consemnată, însă, la 6 octombrie 1946, când Majestatea Sa Regele participă la sfințirea Catedralei Episcopiei Ortodoxe a Timișoarei cu hramul Sfinții Trei Ierarhi. 

Decembrie 1989

La mijlocul lunii decembrie a anului 1989 izbucnește revoluția anticomunistă de la Timișoara. În seara zilei de 18 decembrie, în cadrul emisiunii „Actualitatea românească” de la Radio Europa Liberă, Majestatea Sa Regele Mihai transmite un mesaj pentru timișoreni. Un mesaj cu fix 100 de cuvinte de iubire, speranță și credință:  „Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi. Sunt, ca şi voi, îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare. Și, totuşi, totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi. Fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii înțelegeţi şi înțelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la Putere. Manifestaţi paşnic, cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuinţele! Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocați, fiţi paşnici, dar demni! Cu Dumnezeu înainte!”. În 21 decembrie, tot la Europa Liberă, după ce orașul Timișoara a fost declarat primul oraș liber de comunism din România, Regele Mihai cerea Armatei române să răstoarne regimul comunist.

Tentative eșuate

Se pare că prima invitație adresată Majestății Sale Regelui Mihai I al României de a reveni în țară după 1989 i-a aparținut Înalt Prea Sfinției Sale Nicolae, regretatul Mitropolit al Banatului. Acesta l-ar fi invitat pe Majestatea Sa Regele în data de 3 aprilie 1990 să vină să-și petreacă Sfintele Sărbători ale Paștelui la Timișoara. Regele încearcă să vină în țară, dar, la 12 aprilie 1990, primește pe aeroportul din Zurich vestea retragerii vizei care îi fusese acordată, cu puțin timp înaintea îmbarcării în avionul care urma să-l readucă în România.

În aprilie 1991, într-un interviu acordat lui Panait Stănescu-Bellu, Majestatea Sa Regele spunea: „Aș dori să mă plimb pe străzile Timișoarei, acest oraș-erou; străzi frumoase și drepte, la fel ca toate străzile localităților din Banat. Dacă lucrurile se vor schimba, desigur că noi vom veni la Timișoara pentru a recunoaște și răsplăti meritele eroilor din decembrie 1989”.

După vizita de Paște din 1992, părea că atitudinea autorităților române față de venirea Majestății Sale Regelui Mihai s-a schimbat. La 10 august 1992, într-un comunicat, Regele răspunde unei noi invitații a ÎPSS Nicolae, afirmând că intenționează să asiste în ziua de 15 august 1992 la slujba religioasă din Catedrala Mitropolitană de la Timișoara. Autoritățile, însă, îi refuză Regelui accesul în țară. 

Majestatea Sa continuă să facă eforturi pentru a reveni în țară. Anunță din timp autoritățile vremii că intenționează să își petreacă Crăciunul din 1992 la Timișoara. La 23 decembrie 1992, biroul de presă al Majestății Sale dă publicității un comunicat conform căruia, „în ciuda tuturor eforturilor depuse, M.S. Regele a fost din nou împiedicat să petreacă Sfânta Zi a Crăciunului în țară, amânând vizita pe care dorea să o facă la Timișoara și București. (...) Condițiile impuse acum de autorități ating demnitatea întregii noastre națiuni”. Conform declarațiilor celui care ar fi trebuit să organizeze vizita de la acea vreme, dl Mihai Ricci, una dintre problemele autorităților era inclusiv alegerea orașului Timișoara pentru vizită, o alegere considerată a fi „supărătoare”.  

În februarie 1993, într-o convorbire la Versoix cu Corneliu Coposu, Majestatea Sa Regele își exprimă din nou dorința de a veni la Timișoara, în prima zi de Paști, ca urmare a declarației ministrului de Externe de la acea vreme, Teodor Meleșcanu, conform căreia Familia Regală poate veni în țară oricând dorește. La 14 aprilie, însă, Regele își anulează vizita din cauza condițiilor umilitoare impuse de autoritățile române. Într-un mesaj către timișoreni dat la 20 aprilie 1993, Regele își exprimă durerea de a nu putea fi prezent aici. „Cristos a Înviat! Tot așa să renască și Țara căreia voi, cei de la Timișoara, i-ați dat, prin jertfele voastre, simbolul libertății. Voi sunteți aceia care ați transformat metropola de pe Bega într-un oraș simbol al dorințelor Românilor de adevărată libertate și democrație. Nu degeaba ați spus că «sistemul politic care s-a născut pe Neva a murit pe Bega»!”

În 3 noiembrie 1993, primarul Viorel Oancea și întregul Consiliu Local Timișoara îl invită pe Rege la Timișoara pentru aniversarea a 75 de ani de la Marea Unire. În 9 noiembrie, Regele își exprimă dorința de a veni în țară. În 17 noiembrie, Mircea Geoană, pe atunci purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, declară că nu va fi acordată viza pentru Regele Mihai deoarece MAE dorește ca „Ziua Națională a României să fie sărbătorită în liniște”. 

În 11 aprilie 1994, Regele Mihai își exprimă din nou dorința de a petrece sărbătorile de Paște la Timișoara. Guvernanții declară că au luat notă „cu bucurie de intenția Familiei Regale de a răspunde invitației” adresate de primarul Viorel Oancea și ÎPSS Nicolae, dar își exprimă „temerea că Timișoara nu poate asigura securitatea vizitei, care ar putea provoca tulburări și dezordini”, drept pentru care au propus ca vizita să se facă la București. La 28 aprilie, guvernul refuză să-i acorde Regelui Mihai viza de revenire în țară. „În pofida promisiunilor făcute, cei care vă guvernează astăzi nu îmi îngăduie să fiu cu voi, acolo unde am fost invitat, la Timișoara”, spune Regele Mihai în mesajul către țară de Sfintele Paști.

În luna mai a anului 1994, Regele Mihai este invitat la Timișoara de asociațiile revoluționare pentru discuții pe marginea realizării proiectului de construire a monumentului „Europa pentru libertate” – proiect susținut de Familia Regală. Vizita este blocată, iar proiectul nu a mai fost realizat.

În 18 octombrie 1994, Consiliul Local Timișoara decide în ședință invitarea Majestății Sale la Timișoara în 16 decembrie, pentru a participa la manifestările prilejuite de împlinirea a cinci ani de la începutul Revoluției. Cum, însă, cu numai câteva zile mai devreme Regele fusese din nou expulzat din țară, chiar pe aeroportul Otopeni, Majestatea Sa răspunde „curajoasei populații din Timișoara” că găsește de cuvință „să lase pentru mai târziu momentul în care va putea sărbători în pace și reconciliere națională regăsirea totală a unei democrații care să vă aducă libertatea, demnitatea și prosperitatea pentru toți locuitorii României”.

La sfârșitul lunii iunie a anului 1995 primarul Timișoarei îl invită din nou pe Rege la Timișoara, pentru începutul lunii octombrie. Vizita, bineînțeles, nu are loc.

În 12 iulie 1996 mii de timișoreni au ținut să salute prezența în oraș a Majestății Sale Regina Ana, însoțită de ASR Principesa Margareta a României. Întrebată despre posibilitatea unei vizite a Regelui, Regina Ana răspunde: „Speranța rămâne vie în inima Regelui, ca și în inimile noastre, ale tuturor”. 

După alegerile din 1996, cele care aveau să consfințească „schimbarea”, într-un mesaj din 17 decembrie către cetățenii Timișoarei, Regele Mihai spune: „Acum șapte ani v-am spus că, într-o zi, însuflețirea și curajul vostru vor cuprinde întreaga Românie. Așa a fost. V-am mai promis atunci că într-o zi voi fi printre voi și că ne vom bucura împreună de reconstrucția României. Am ferma intenție să împlinesc această promisiune în viitorul apropiat”.

În sfârșit, acasă

La 21 februarie 1997, Guvernul României revocă decizia Guvernului Petru Groza din 1948 prin care i-a fost retrasă cetățenia română Regelui. Dar, cu două zile înainte de acest gest, noul primar al Timișoarei, Gheorghe Ciuhandu, deja a adresat o invitație Familiei Regale de a veni la Timișoara. Invitația avea să fie onorată la 25 aprilie 1997, când Majestatea Sa a reușit, în sfârșit, să-și petreacă Sfintele Sărbători de Paști la Timișoara. 

A urmat o vizită de o lună în România, care a început la 4 august 1997 în Timișoara, loc în care s-a și încheiat, la 1 septembrie 1997. 

La 27 noiembrie 1997, Regele Mihai revine la Timișoara pentru a participa la dezvelirea bustului Regelui Ferdinand și pentru a primi premiul „Speranța” al Societății Timișoara. 

La 15 decembrie 1999, Regele Mihai vine la Timișoara pentru a sărbători alături de timișoreni zece ani de la începutul Revoluției.

La 19 decembrie 2001, Regele Mihai participă la o serie de evenimente timișorene menite să onoreze împlinirea vârstei de 80 de ani de către Majestatea Sa. 

La 3 mai 2002, Regele Mihai sosește din nou la Timișoara, unde rămâne pentru a-și petrece sărbătorile de Paști. 

La 12 martie 2005, Regele Mihai participă, la Opera Română, la aniversarea a 15 ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara.

La 13 octombrie 2006, Regele Mihai participă, în cadrul Zilelor Culturii Germane, la un simpozion dedicat aniversării a 125 de ani de la încoronarea Regelui Carol I și primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie. 

La 13 aprilie 2007, Regele Mihai participă la aniversarea de 60 de ani a Filarmonicii de Stat Banatul, ctitorie a Majestății Sale. 

În 25 decembrie 2008, Regele Mihai participă la slujba de Crăciun de la catedrala Mitropolitană din Timișoara. 

La 21 mai 2009, Regele Mihai primește în cadru festiv titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Timișoara și cel de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest Timișoara. A fost, din păcate, ultima vizită a Regelui României la Timișoara.

Legături timișorene

Acestea au fost vizitele. Legăturile Regelui cu Timișoara sunt, însă, mult mai multe. De la decorații acordate, la mesaje, la cărți publicate și așa mai departe, toate mărturie a dragostei Regelui nostru pentru Timișoara, exprimată extrem de bine de acesta la primirea titlului de Cetățean de Onoare al Timișoarei: „Timișoara este pentru mine un loc însemnat și drag, la care mă întorc totdeauna cu plăcere. Poate pentru că inima acestui oraș este într-un fel și inima țării. Ea a știut să tresalte la faptele contemporane, comunicând vibrație întregii Românii. Neștearsă va rămâne pentru noi amintirea acelor zile de decembrie 1989. Doresc acestui oraș să înainteze pe calea libertății și prosperității, să devină din ce în ce mai demn. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Flavius BONCEA

Despre Regele Mihai

(prezentare preluată de pe www.casamajestatiisale.ro)

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei-Mamă Elena. A încetat din viață, în ziua de 5 decembrie 2017, la reședința privată din Elveția.

Principele Mihai a avut o copilărie fericită, înconjurat de dragostea familiei. La vârsta de numai 5 ani, devine Suveranul României, la decesul bunicului său, Ferdinand I. Timp de trei ani, regele-copil a domnit prin Regență, fiind însoțit în toate împrejurările de Principesa-Mamă Elena. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit în țară și a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urmă abdicarii tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. Din iunie 1930, dupa plecarea mamei sale în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său. A urmat cursurile unei școli organizate de Acesta la palat, alături de copii reprezentând toate colțurile țării și toate categoriile sociale. A devenit din ce în ce mai închis în sine și mai gânditor. Singurele săptămâni fericite erau cele petrecute la Florența, la mama sa. În adolescență, Principele Moștenitor a urmat cursuri de sport și a inceput pregătirea militară. La vârsta de șaisprezece ani a devenit sublocotenent în armata română. În timpul participării României la Cel De-al Doilea Război Mondial, Suveranul i-a îmbărbătat pe ostașii români care au luptat pentru reîntregirea țării. Nu a fost însă de acord cu depășirea liniei Nistrului. În ciuda refuzului Mareșalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotărât trecerea României alături de aliații săi tradiționali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu șase luni și a cruțat viețile a sute de mii de oameni. Din 1944, Regele MIhai s-a opus din toate puterile instaurării autorității comuniste. În cele din urmă, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.

Exilul Regelui Mihai și al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nuntă din Atena. Au locuit până la sfârșitul anului 1948 la vila Sparta, locuința Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai și Regina Ana s-au mutat la Lausanne și apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956. Pentru a-și câștiga existența, Regele și Regina au construit o fermă de pui și un mic atelier de tâmplărie. Familia Regală s-a întors în Elveția în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriană „Lear Jeats and Co”, la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Léman, la câțiva kilometri de Geneva. În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu „Lear”, iar un an mai târziu, a înființat o companie de electronică și de mecanisme automate denumită METRAVEL, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu. Familia Regală a continuat exilul pe întreg parcursul Războiului Rece. După căderea comunismului, în anul 1989, regelui i s-a interzis venirea în țara natală până în anul 1997.

După anul 2001, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Majestatea Să a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piață, păstrarea culturii naționale, respectarea adevărului istoric, respectarea și garantarea proprietății private, consolidarea statului de drept și a democrației în țară noastră. Regele s-a întors la Palatul Elisabeta în anul 2001, după cincizeci şi patru de ani, în aceleaşi camere din care a plecat la 30 decembrie 1947.

Regele Mihai ne-a dat, după 1989, o lecţie de credinţă şi patriotism, precum și de destoinicie politică, ce nu seamănă cu nimic din zgomotul postdecembrist. Regele Mihai a spus de multe ori că forţa, creativitatea şi identitatea românească au nevoie să fie unitare, că ţării noastre îi sunt necesare principiile de bază ale democraţiei, că un popor care nu îşi cunoaşte trecutul nu poate avea prezent şi viitor, că istoria nu trebuie reinventată după cum ne aranjează mai bine, că tradiţiile şi continuitatea noastră românească trebuie privite în faţă, şi nu puse între paranteze. De asemenea, Regele Mihai nu și-a iubit românii numai atunci când i-a fost la îndemână să o facă. Lipsit de prerogativele de şef al statului, Mihai I nu a încetat să fie rege, aşa cum s-a legat în faţa celor două instanţe care au contat pentru el: naţiunea română şi Dumnezeu.

În 1997, la 30 decembrie, Regele Mihai citea un discurs în fața reprezentanților Parlamentului și Guvernului, la București, în care făcea o trecere în revistă a celor 50 de ani de exil și în care numea succesorul său dinastic. În anul 2007, la 30 decembrie, regele semna Normele Fundamentale ale Familiei Regale, care înlocuiau Statutul Familiei Regale din 1941. În anii 2008, 2009, 2010 și 2011, în ziua de 30 decembrie, regele a semnat documente de înființare a unor decorații regale, de reînființare a OrdinuluI Coroana României și de creare a Fundației Colecția Familiei Regale a României.

Dumnezeu a vrut ca regele nostru să trăiască o lungă și încercată viață. Ajuns la 95 de ani, Regele a avut, în martie 2016, o grea încercare de sănătate. Din momentul acela, Regele Mihai I nu a mai apărut în public, iar toate activitățile sale publice au fost preluate de Custodele Coroanei. Regele Mihai a închis ochii la Aubonne, în Elveția, pe 5 decembrie 2017. Românii și-au condus regele pe ultimul drum, în ziua de 16 decembrie 2017, de la Palatul Regal din București la Curtea de Argeș, unde odihnește alături de regina sa, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.