Coloana Fidelității este unul dintre monumentele uitate ale Timișoarei, în prezent abandonat în cimitir, printre cruci, deși reprezintă dovada de recunoştinţă a împăratului austriac Franz Joseph faţă de trupele locale care au apărat Timişoara timp de 107 zile, în perioada 1848-1849, în faţa revoluționarilor maghiari. De altfel, însuşi împăratul Franz Joseph a fost cel care a pus piatra de temelie a monumentului, în anul 1852.
Opera-monument a fost inaugurată în data de 17 ianuarie 1853 în cadrul unei ceremonii la care au participat atât autorităţi civile și militare cât și înalţi prelaţi ai tuturor confesiunilor. Maghiarii au considerat ridicarea Statuii Fidelităţii un afront la adresa lor și au făcut presiuni pentru scoaterea acesteia din spaţiul urban timișorean. Primul succes în demersurile lor l-au obţinut abia după 32 de ani, în 1885, când, în urma negocierilor dintre primarul orașului János Török și comandantul conte Degenfeld- Schomburg, sub pretextul unei renovări, au fost îndepărtaţi monștrii de la baza statuii, care îi înfățișau pe revoluționarii maghiari drept personaje hidoase.
După prăbușirea frontului Austro-Ungar din 1918, la Timișoara au avut loc manifestaţii care s-au revărsat și asupra monumentului ce simboliza puterea imperială. Acesta a fost distrus în data de 27 octombrie a aceluiași an; statuii din interiorul baldachinului i-a fost smuls capul și o mână, punându-i-se o pancartă cu inscripţia „Austria este moartă!”, iar primarului Josef Geml i s-a cerut demolarea monumentului.
În anul 1936 coloana a fost mutată din Piaţa Libertăţii în Cimitirul din Calea Lipovei, unde se găsește şi astăzi. Asociaţia „Ariergarda", din Timişoara, face eforturi pentru mutarea valorosului monument în centrul oraşului, într-o zonă care i-ar conferi vizibilitate şi unde ar putea fi admirată de turişti, sau chiar de timişorenii care habar nu au despre existenţa ei, însă acest lucru ar stârni nemulțumirea comunității maghiare, ofensată de această acțiune. În plus, procedura de strămutare presupune un întreg proces de care administrația locală pare să nu fie interesată.
Indiferent din ce unghi este privită situația, nu trebuie uitat faptul că monumentul marchează un moment important din istoria oraşului, care a avut un impact deosebit asupra populației.
Răzvan IDVOREAN
