La Editura „Mirton” din Timişoara va vedea în curând lumina tiparului romanul „Colonada”, semnat de scriitoarea Dana Gheorghiu. Autoarea spune despre cartea sa că, „în linii mari, pe planul evocării, este cartea Buziaşului, aşa cum nu s-a mai scris până acum”.
Ca o coincidenţă, volumul apare în anul în care oraşul-staţiune timişean împlineşte 700 de ani de atestare documentară şi 65 de ani de când a fost declarat oraş! (V.T.)
Dana GHEORGHIU
Prozatoare.
Născută la 25 iulie 1949, Timişoara.
Absolventă a Facultăţii de Filologie din Timişoara, secţia română-franceză, promoţia 1972.
Profesii şi locuri de muncă:
Ziaristă la cotidianul „Viitorul“ din Drobeta Turnu–Severin (1972-1975);
Referent la Casa de Cultură a Studenţilor, Timişoara (1975-2008).
Colaborează la revistele: „Orizont“, „Orient latin“, „Forum studenţesc“, „Luceafărul“, „Arhipelag“, „Semenicul“, „Banat“, „Algoritm literar“, „Arca“, „Gând românesc“, „Sintagme literare“ ş.a.; realizatoarea emisiunii „Interferenţe culturale“ (1995–1997), în cadrul Studioului de Radio „Europa Nova“, Timişoara.
Volume publicate:
Gustul livezii (volum colectiv de debut), Editura „Facla“, Timişoara, 1985; Întoarsă, clepsidra (proză scurtă), Editura „Facla“, Timişoara, 1988; Timişoara 16–22 decembrie 1989 (volum colectiv de reportaje), Editura „Facla“, Timişoara, 1990; Maja desnuda (roman), Editura „Amarcord“, Timişoara, 1997; Die Fabrukler (Povestiri din Fabric), Editura „Marineasa“, Timişoara, 2007; Pesta (roman), Editura „Brumar“, Timişoara, 2009; Toamna, când se bat nucii (roman), Editura „Proema“, Baia Mare, 2013; Die Fabrukler (Gyárvárosi történetek), Editura „Hargitanépe“, Miercurea Ciuc, 2020, traducător: Sarány István.
Traduceri:
Michel Foucault, Boala mentală şi psihologia, Editura „Amarcord“, Timişoara, 2000; Didier Nordon (sub direcţia), Plictiseala — melancolie fecundă (împreună cu Lizuca Ciobanu), Editura „Amarcord“, Timişoara, 2001.
Premii:
Premiu pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara şi al revistei „Orizont“, 1988; Premiu pentru proză, pe anul 2009, acordat de Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor.
Din 2008 este membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Din 2016 este membră a Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.
Un roman dens, cu ingenioase glisări de planuri
Să citeşti aproape patru sute şaizeci de pagini de roman şi să descoperi, uimit, memoria oraşului şi memoria unei staţiuni balneare (Buziaşul) ce rivaliza altădată în faimă cu celebrele Băi de la Karlovy Vary şi Baden-Baden.
Magia poveştii şi magia locului să te captiveze şi pe tine şi să recuperezi, alături de autoare, un topos încărcat de istorie şi legendă.
Să-ţi porţi paşii pe Aleea cu ienuperi de Virginia, apoi pe Aleea Platanilor şi să rămâi fascinat înaintea exemplarului uriaş, plantat în 1812, şi să respiri aerul puternic ozonat de aici.
Să parcurgi Colonada, simbol al Staţiunii şi spaţiu preferat pentru promenadă. Executată, iniţial, de dulgheri austrieci din lemn traforat şi care face legătura dintre Izvorul Mihai, hotelul Bazar, Izvorul Iosif şi Cazinou.
Să intri-n ambianţa şi intimitatea de-atunci.
Fanfara să cânte în Parc, iar muzica selectă să fie ascultată la Cazinou. Şi ruleta şi jocurile de noroc să-i ţină magnetizaţi tot acolo.
Să te simţi îmbibat cu atracţiile şi poveştile locului. Planul prezent să interfereze abil cu cel al istoriei, cel al rememorării, iar prozatoarea să le evoce cu talent şi cu o peniţă subţire.
S-o urmezi şi să devii martor la participarea Împăratului, din 1898, la manevrele militare cezaro-crăieşti de pe dealurile Silagiului. Să receptezi emoţia comună şi faima. Şi alte întâmplări cu saft să se intercaleze-n naraţiune. Povestea de dragoste a Rosaliei c-un ofiţer din Corpul de elită al Cavaleriei. Iubire părelnică ori numai imaginată, ce-o să treacă din gură în gură şi din generaţie-n generaţie
şi-o să lumineze tot textul...
Planul prezent o s-adauge şi intensifice substanţa gravă a cărţii. O să sondeze psihologia participanţilor la agapă, aflaţi la o vârstă când bucuria de-a trăi e vulnerată, tot mai adesea, de teama submersă de îmbătrânire. O să-i înfioare gândul ireversibilului...
Un roman dens, cu ingenioase glisări de planuri, scris dezinvolt şi cu un har al evocării ieşit din comun şi care ne ţine conectaţi la poveste.
Ion Nicolae ANGHEL
- Şezi, o pofti, îndată ce ajunseră înaintea băncii, amplasată în apropierea fântânii arteziene, care-şi arunca săgeţile verticale de apă spre înalt, lăsându-le să cadă-n bazin, printre ele conturându-se, tremurată, imaginea Cazinoului.
- Şi fă bine şi închide ochii, îi ceru. Ascultă:
După-amiaza, mai târzior, începu a-i zice, aşezându-se lângă ea, pe când focul zilei se va fi domolit, expunându-şi toaletele, doamnele şi domnişoarele se plimbau de-a lungul Colonadei. Făceau schimb de ocheade cu ofiţerii chipeşi, mereu prezenţi, care le aşteptau să se ivească. Iar fotografii roiau la tot pasul. Mişunau de colo–colo, spuse şi întinse o mână spre culoar, agitând-o energic prin aer, pentru a sugera acea vânzoleală neîntreruptă, fiind gata, în orice moment, să-ţi ofere un „souvenir“! Odată cu lăsarea serii, rosti şi inspiră adânc, reţinând aerul în plămâni, pentru a-l slobozi încet şi-n etape, pe alei se aprindeau lampioanele iar doamnele şi domnişoarele se retrăgeau să-şi schimbe rochiile, cu altele, mai sofisticate. De seară. În Parc se auzeau, până târziu în noapte, valsuri şi arii din opere, revărsate din Chioşcul Fanfarelor, în vreme ce dinspre hotelurile şi vilele Staţiunii protipendada sosea cu trăsurile, conduse de vizitii şvabi. Toţi unul şi unul, mustăcioşi şi solemni, ca traşi la xerox, glumi, ridicându-se de pe bancă.
Ceilalţi se apropiară în timp ce el îi vorbea Gloriei, care, auzindu-le paşii, deschise ochii. Îi văzu cum înaintau, puţin nesiguri, uitându-se cu atenţie în jur şi încercând să străpungă întunecimea. Dornici, parcă, să audă zvon de glasuri sau de cântări, însă din direcţia Cazinoului şi a Chioşcului Fanfarelor nu venea niciun sunet.
(Fragment din capitolul Colonda)
