FECO West România - Federaţia Internaţională a Caricaturiştilor, împreună cu Primăria Oraşului Ciacova, continuă colaborarea începută în anul 2019, din care s-a născut Salonul Internaţional de Caricatură „CULA şi DraCULA”.
În ciuda situaţiei actuale provocată de pandemia de coronavirus, caricaturistul Radu Cleţiu, considerat de specialiştii din domeniu drept cel mai proeminent caricaturist din generaţia sa, a reuşit să organizeze, chiar dacă în on-line, a treia ediţie a Salonului Internaţional de Caricatură „CULA şi DraCULA” - expoziţie concurs de caricatură.
Caricatura este o formă de artă, prin desen se realizează o reprezentare a unei persoane sau a unei situaţii, exagerându-se cu unele trăsături, mai ales cele negative, cu intenţie satirică sau umoristică.
Lucrările primite pentru expoziţia-concurs şi care au atras atenţia sunt prezentate în materialul alăturat pentru a putea ajunge la cât mai mulţi cetăţeni ai oraşului.
Mulţumim tuturor artiştilor care au răspuns invitaţiei de a participa la acest concurs trimiţându-şi creaţiile.
Astfel de manifestări promovează Ciacova şi cultura, ele influenţând pozitiv dezvoltarea tinerilor din zonă.
Conf. dr. Cipriana SAVA
Donjonul şi Dragonul
Donjonul şi Dragonul - titlul propus de maestrul caricaturii româneşti, Radu Cleţiu, este nu doar incitant, ci şi cât se poate de inspirat. Există vreo legătură între donjonul de la Ciacova, Cula, şi faimosul Ordin al Dragonului din Evul Mediu? Răspunsul este afirmativ: da, există, nu doar una, ci mai multe legături, mai apropiate sau mai îndepărtate, şi, cum vom vedea mai jos, acestea sunt destul de spectaculoase! Donjonul de la Ciacova, Cula cum i se spune în termeni populari, monument istoric de categorie A, a fost construit cândva în secolul al XIV-lea. Ordinul Dragonului a fost fondat în anul 1408 de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei şi Croaţiei (1387-1437), rege al Boemiei şi Germaniei şi împărat al Sfântului Imperiu Roman. Acest ordin a fost unul cavaleresc şi elitist, din el făcând parte nobili şi cavaleri de mare notorietate, iar scopul său principal a fost lupta împotriva otomanilor şi apărarea Europei creştine în faţa acestora. Dragonul Ordinului este reprezentat cu bucla cozii încolăcindu-se în jurul gâtului, simbolul puterii de sacrificare a propriei vieţi. Heraldica Ordinului Dragonului reprezintă simbolic sufletul unui cavaler, dându-şi viaţa pentru a salva un alt suflet.
După cum se ştie, cetatea Ciacova a făcut parte din Regatul Ungariei în Evul Mediu, până la cucerirea otomană din anul 1551. Donjonul de la Ciacova, înalt de 23,7 m, construit în stil gotic şi romanic, a fost partea cea mai importantă a acestei cetăţi. În anul 1395, Ciacova devine cetate regală, deci proprietatea lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei şi fondatorul, după cum am văzut, al Ordinului Dragonului. Nu se ştie exact cine a construit donjonul ciacovean, dar se presupune că acesta, împreună cu cetatea, a fost edificat de Nicolae Csaki, voievod al Transilvaniei între anii 1401-1403 şi 1415-1426. Ei bine, Nicolae Csaki, cel care a stăpânit şi cetatea Ciacova, a fost unul dintre primii membri ai Ordinului Dragonului. Un apropiat al lui Nicolae Csaki a fost Iancu de Hunedoara, faimosul luptător antiotoman din secolul al XV-lea, voievod al Transilvaniei, guvernator al Ungariei şi apărător al Europei creştine în faţa otomanilor. După cum se ştie, obiceiul tragerii clopotelor în biserici, la ora prânzului, provine de la celebrarea marii victorii obţinute de Iancu de Hunedoara, în vara anului 1456, la Belgrad, în faţa sultanului Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Victoria de la Belgrad a oprit înaintarea turcilor către centrul Europei pentru şapte decenii. Iancu de Hunedoara a fost un apropiat al lui Nicolae Csaki, iar tradiţia spune că şi-a petrecut o parte din prima tinereţe chiar în cetatea Ciacovei, unde a învăţat, foarte temeinic, tainele războiului şi ale armelor. O altă legendă, destul de răspândită, relatată de cărturarul medieval Antonio Bonfini, spune că Iancu de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, fondatorul Ordinului. De altfel, chiar Iancu de Hunedoara va deveni, probabil, membru al Ordinului Dragonului. Astfel, legenda spune că într-una dintre numeroasesele sale călătorii în Transilvania, regele Sigismund de Luxemburg s-ar fi îndrăgostit de o tânără frumoasă, dintr-o mică familie nobiliară românească, Elisabeta de Margina. Din legătura lor de dragoste se va naşte viitorul mare comandant militar Iancu de Hunedoara. Regele Sigismund a avut grijă de iubita sa, căreia îi va aranja o căsătorie de convenienţă cu un mic nobil român, Voicu, căruia îi va dărui domeniul Hunedoarei. Totodată, i-a dăruit Elisabetei un inel valoros, cu piatră preţioasă, cerându-i ca, atunci când copilul va creşte, să vină cu el, purtând acel inel, la curtea regală, pentru a-l recunoaşte. Neuitând fagăduinţa regelui, când copilul Iancu a mai crescut, Elisabeta va porni cu soţul ei şi cu fiul său, Iancu, spre curtea regelui. În mijlocul unei păduri, într-o poiană, oprindu-se pentru a se odihni, Elisabeta i-a dat copilului inelul să se joace cu el, dar un corb, atras de strălucirea pietrei preţioase a inelului, i l-a furat din mână. Alertat la timp, soţul Elisabetei a reuşit să răpună, cu săgeata, corbul, recuperând astfel inelul atât de preţios, iar familia a ajuns cu bine la curtea regelui Sigismund, care s-a bucurat să îşi revadă fiul, răsplătindu-l cu mari bogăţii. În amintirea acestui episod, corbul a devenit emblema blazonului familie Hunedoreştilor. Membru al Ordinului Dragonului a fost şi Vlad Dracul, voievod al Ţării Româneşti între anii 1436-1447. Fiul său, Vlad Ţepeş, a fost atât de mândru de apartenenţa tatălui său la Ordinul Dragonului, încât şi-a spus Vlad Dracula (de fapt, Dragula), însemnând fiul Dragonului. Vlad Ţepeş, nepotul lui Mircea cel Bătrân, a fost, după cum bine se ştie, domn al Ţării Româneşti (1456-1462), fiind, probabil, cea mai cunoscută figură a Evului Mediu românesc, el fiind prototipul care a stat la baza romanului „Dracula”, al scriitorului Bram Stoker, iar de aici întreaga poveste a mitului Dracula, unul dintre cele mai cunoscute în lumea întreagă, referitoare la Transilvania. Ceea ce puţină lume ştie este că Vlad Dracula şi-a petrecut tinereţea la curtea lui Iancu de Hunedoara, cel care îl va ajuta în mod decisiv, acordându-i sprijin militar pentru a obţine domnia Ţării Româneşti, în vara anului 1456. Chiar dacă protectorul său, Iancu de Hunedoara, cel care, după cum am văzut, şi-a petrecut tinereţea la Ciacova, va muri de ciumă, lângă Belgrad, după marea victorie din iulie-august 1456, legăturile lui Dracula cu familia Huniazilor nu se vor sfârşi aici. Fiul cel mic al lui Iancu, Matia Corvin, va deveni rege al Ungariei în anul 1458, iar Vlad Dracula va intra sub protecţia sa. Istoricii sunt de părere că Matia Corvin a fost cel mai de seamă rege al Ungariei medievale. Mai târziu, Vlad se va căsători cu o soră sau verişoară a lui Matia, devenind, astfel, cumnatul regelui Ungariei şi ginerele defunctului Iancu de Hunedoara. Tocmai această căsătorie stă la baza înrudirii prinţului Charles de Wales, moştenitorul Tronului Marii Britanii, cu Vlad Ţepeş, deci şi cu Iancu de Hunedoara, şi a pasiunii sale statornice şi sincere pentru Transilvania, acolo unde şi-a cumpărat mai multe proprietăţi şi unde revine, întotdeauna, cu mare plăcere. Da, vorbim, aşadar, de acelaşi Iancu de Hunedoara, marele erou medieval al Creştinătăţii, personaj al istoriei româneşti, dar şi maghiare sau sârbeşti, crescut în umbra donjonului de la Ciacova, fiul adevăratului Dragon, împăratul Sigismund de Luxemburg! Iată, aşadar, din cele relatate în aceste rânduri, chiar dacă unele evenimente se bazează doar pe legende, legătura dintre semeţul donjon de la Ciacova, simbol al veşniciei, şi Ordinul Dragonului, unul dintre cele mai faimoase din Evul Mediu!
Bogdan SECULICI
