dragă poezie
Află despre mine că sunt necăsătorit, angajat al unei întreprinderi
timişorene.
Deci nu sunt student ori vreun poet de patruzeci de ani tânără speranţă
a poeziei româneşti.
Cu toate astea m-am hotărât să-ţi scriu pentru a ne da întâlnire
într-una din serile următoare la cafeneaua „TAROM”
Mă vei recunoaşte uşor după plete şi ceaşca de cafea
care îmi va tremura în mână de îndată ce mă vei privi puţin mai
insistent.
O singură rugăminte aş avea: să nu care cumva să vii îmbrăcată
cu vreuna
din rochiile proletcultismului ori în vreo bluziţă stil poezie patriotică contemporană
înflorată cu chipurile marilor voievozi ai neamului ori cu vreun sutien
gen articol de pe prima pagină a câte unei reviste literare în care
o personalitate
septuagenară dă sfaturi tinerelor condeie cum se scrie o epopee
naţională
Mi-ar face o nespusă plăcere dacă ai veni într-una din rochiile tale
de fiecare zi
sau în pantaloni pentru că de fapt tu ai un trup robust şi sănătos
şi cred că
a cam sosit momentul să-ţi schimbi puţin-câte-puţin concepţiile
şi să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ştefan cel Mare
şi Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul.
Altfel să ştii că îmi va fi sincer ruşine să ies cu tine pe stradă
sau să te prezint tinerilor poeţi din generaţia mea care aici
la Timişoara
alcătuiesc unul din grupurile cele mai avangardiste din ţară.
poem scris în perioada 1972-1979
Primul poem ilustrat din Timișoara se regăsește acum pe peretele de 170 mp al căminului studențesc G4 din Timișoara. Este vorba de poemul „Dragă poezie” al poetului
Ion Monoran, transpus în linii și tușe de culoare de artistul Ovidiu Batista.
Poemul ilustrat, în cadrul programului Memoriile Cetății al Asociației Timișoara Capitală Europeană a Culturii, este un omagiu adus lui Ion Monoran. Poemul „Dragă poezie” a fost ilustrat de Ovidiu Batista, un artist ce reușește să interpreteze societatea într-un mod expresionist și suprarealist. El surprinde, deseori, conflictul dintre conștient și inconștient, de aceea, modul în care a reușit să picteze și poemul lui Monoran este cu adevărat unic. Conceptul lui Ovidiu Batista pentru poemul „Dragă poezie” este caracterizat de o paletă cromatică specific ilustrațiilor moderniste, întâlnind pe alocuri referințe plastice din ramura art-nouveau. Compoziția realizată pe peretele lateral
al căminului G4 ilustrează punctul culminant pe care poetul îl descrie prin dialogul său cu poezia, introducând elemente care inspiră, mesajele cheie cu caracter social, care, de altfel, îi sunt caracteristice. Dragă Poezie se întrupează într-o figură plină de eleganță, cu un aer visător și pozitiv. Prin importanța acordată portretului feminin, intenția este de a inspira publicului speranță, curaj și continuitate, bunătate și frumusețe interioară.
Programul „Memoriile Cetății” din anul 2020 a avut ca o componentă importantă poezia contemporană și a adus versurile autorilor români contemporani aproape de locuitorii orașului. „Poezia de stradă” este proiectul artistic prin care voluntarii ATCEC au decorat trotuarele din 60 de intersecții din Timișoara cu versuri. Așadar, timișorenii care merg pe jos și așteaptă la semafor, pot citi versuri pe asfalt. Poeziile lui Robert Șerban, Tudor Crețu, Aleksandar Stoicovici, Sorin Gherguț, Svetlana Cârstean, Ana Pușcașu, Adrian Bodnaru, Nicoleta Papp, Goran Mrakić, Marius Aldea și Alexandru Potcoavă au fost transcrise pe asfalt, răspândite prin toate cartierele pentru a-i încuraja pe trecători să ia orașul la pas, să le descopere și să le citească pe toate.
Notă bio-bibliografică realizată de Viorel Marineasa, publicată în antologia Dragă poezie, editura Brumar.
1953 (18 ianuarie) Se naşte viitorul poet în satul Petroman din judeţul Timiş. 1971 Aflat în ultima clasă de liceu, Ion Monoran este exmatriculat, împreună cu alţi colegi, pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. E exclus din Uniunea Tineretului Comunist. Dosarul de Securitate privind acest episod a fost recuperat de familie. Într-o declaraţie dată anchetatorilor, Monoran arată că a vrut să plece din ţară pentru a călători şi pentru a scrie poezie. În perioada următoare se angajează ca muncitor.
1973-1976 Frecventează cenaclurile „Pavel Dan” de la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara şi „Lumina” de la întreprinderea „Electrobanat”, unde „oficiază” din postura unuia dintre liderii neîncoronaţi. Pentru păcatele din adolescenţă, îşi face stagiul militar în construcţii, „la diribau”, deşi reumatismul poliarticular, contractat în copilărie, nu l-ar fi recomandat pentru o ase menea experienţă.
1976 Debutează cu poemele Prietenilor mei şi Multă vreme în revista Forum studenţesc, nr. 9 (21). 1978 Isprăveşte, în regim seral, cursurile Liceului de Filologie-Istorie din Timişoara.
1978 Lectură de succes la cenaclul „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara, în prezenţa unor redactori ai revistei Amfiteatru (Dinu Flămând, Mihai Tatulici, M. N. Rusu) şi a unor poeţi din ţară ce anunţă generaţia ’80 (Magdalena Ghica, Domniţa Petri, Patrel Berceanu). „Redebutează” în Amfiteatru cu o pagină întreagă de poezie; Dinu Flămând îi face o prezentare entuziastă: „tumultuos şi cu proaspete resurse ironice, frondeur şi sentimental deopotrivă, capabil de adeziuni spontane şi totale pentru Poezie, în numele căreia îl simţi vehement încordat […]. Priza sa asupra realului este lacomă, respectul lui pentru mari poeţi este de o frumoasă gelozie”.
1981 Criticul Marcel Pop-Corniş (actualul universitar american Marcel Cornis Pope) consideră că, alături de Marcel Tolcea şi Ioan T. Morar, Ion Monoran ar fi meritat să debuteze editorial, subliniind că acesta „cultivă o poezie steno– grafică, antisentimentală, de certă forţă (şi agre sivitate) a imaginii” (Orizont, nr. 9/1981).
1984 Florenţa Albu îl anunţă că va apărea cu câteva poezii într-un caiet al debutanţilor la Editura Albatros şi-i solicită colaborarea la revista Viaţa românească (scrisoare din 20.01).
1989 „…gustul pentru insurgenţă a fost să i se împlinească la vremea revoluţiei, cînd I. M. s-a aflat printre cei din frunte, oprind tramvaiele în faţa locuinţei pastorului László Tökes, îndemnând mai apoi lumea să se ridice împotriva dictaturii” (D. Vighi, în Alexandru Ruja, coord., Dicţionar al Scriitorilor din Banat, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005).
1990 Membru fondator al ziarului Timişoara şi al Societăţii Timişoara, cea care aruncă în dezbaterea publică (ceea ce avea să devină) celebra Proclamaţie.
1993 După o riguroasă selecţie de autor, I. M. finalizează volumul Locus periucundus, cuprinzând poeme scrise în anii 1975-1989. În ziua de 2 decembrie, la prânz, trebuie să aibă o ultimă întâlnire cu editorul pentru a stabili câteva detalii (datarea unor texte, incertitudini asupra punctuaţiei, fotografia pentru copertă etc.). Nu vine la întâlnire. Murise cu două-trei ore înainte.
1994 (ianuarie) Apare, la Editura Marineasa, volumul Locus periucundus. Ruxandra Cesereanu: „Nu pot să nu mă gândesc cu tristeţe că dacă Locus periucundus ar fi apărut prin 1985, de pildă, ar fi fost astăzi o carte de reper între volumele de poezie ale optzeciştilor…” (Steaua, nr. 7-8/ 1994). 1996 Placheta Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Editura Marineasa) cuprinde texte scrise între anii 1972 şi 1979.
1998 Aurel Pantea: „Am convingerea că atât cât a scris e de ajuns pentru ca Ion Monoran să-şi aibă un loc al său în poezia românească a acestui sfârşit de mileniu” (Vatra, nr. 3/1998).
1999 Alexandru Ruja: „Poetul acesta belicos şi expansiv, trăind răzvrătirea, asumânduşi boema ca mod de existenţă, are suficiente momente de reclu ziune, tainice clipe de adevăr cu sine însuşi. Există în poezia lui Ion Monoran un fond subiacent de tragic, sub aparenta grimasă iro nică, a nonşalanţei derizoriului ori a indiferenţei dureroase” (Parte din întreg, Excelsior, Timişoara, 1999).
2005 Academia Română, Dicţionarul general al literaturii române, Bucureşti, 2005: „Component al generaţiei optzeciste, refuzând orice fel de com promis, M. îşi amână debutul editorial până dincolo de limitele vieţii. Lirica impulsivă, abruptă şi adesea contradictorie, ca şi scriitura funciar contestatară întreţin o permanentă stare conflictuală, dând seamă de experienţa unui spirit liber, neînţeles.”
2006 Ruxandra Cesereanu: „(…) precum bărbaţii dostoievskieni din timişoara. / era între ei unul cu arsură în inimă / o dihanie cu putere lăuntrică de grizzli / ion monoran îl chema ar fi putut să fie oricând un / raskolnicov sau stavroghin / ar fi putut oricând să aibă trupul şi sufletul prinse / într-o carte celebră / al cărui nerv siberian el însuşi să fie. /(…) peste ani ion monoran a murit / a avut loc parcă şi o revoluţie cu destui morţi la timişoara (…)” (1982, NIGHTS IN BLACK SATIN, în Orizont, nr. 1(1492)/ 2006).
2009 Apare, la editura Cartea Românească, volumul Eu însumi, cu poeme inedite ale lui Ion Monoran.
2014 Biblioteca Județeană Timiș Sorin Titel publică, la editura Brumar, antologia Dragă poezie. Volum îngrijit de scriitorul Tudor Crețu.
2016 O selecție de poeme ale lui Ion Monoran, traduse de scriitorii Marius Surleac și Marc Vincenz, apare în publicația literară Solstice Mag din Statele Unite ale Americii.
2017 Poemele lui Ion Monoran, traduse în limba engleză de Marius Surleac și Marc Vincenz, sunt publicate în Asymptote Journal (SUA).
2019 La Timișoara, prima ediție a Festivalului Internațional de Poezie Ion Monoran, organizat de Asociația Memoria Culturii în colaborarea cu Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii. Este reeditată antologia Dragă poezie, publicată de editura Brumar.
2020 Criticul literar Cosmin Ciotloș apreciază, într-un articol, că Ion Monoran este unul dintre poeții de vârf ai generației sale, plasându-l în top 5 al celor mai reprezentativi poeți optzeciști.
Articol îngrijit de Flavius BONCEA
Fotografii de Sebastian TĂTARU
