„Joia de literatură contemporană cu Robert Șerban și invitații săi“ a debutat în 26 septembrie, la Librăria Humanitas din Timișoara, cu lansarea celui mai nou volum semnat de T.O. Bobe. În atenția publicului s-a aflat „o carte șăgalnic numită Cartea neisprăvirii. Unul dintre cele mai tandre și dinlăuntru trăite portrete făcute literaturii, această ispravă colosală a omului, încă neisprăvit(ă)“. – Lidia Bodea, director al Editurii Humanitas.
O introspecție și o analiză detaliată a lumii unui scriitor, o înșiruire de fapte și lucruri reale ori ficționale, cartea dezvăluie piedicile și sentimentul de neputință întâlnite în încercarea de a scrie.
Discuțiile din cadrul întâlnirii s-au centrat în jurul dialogului dintre autor și scriitorul Robert Șerban, dar și în jurul curiozităților celor prezenți. Pasionații de literatură din sală au aflat cum a fost gândit și construit romanul, amănunte din spatele cărții proaspăt tipărite, idei și presupuneri despre motivații, convingeri sau temeri și, mai puțin prevăzută, legătura volumului cu Timișoara.
Scrierea romanului ”a început ca o joacă, exact cum apare și în carte”, spune T.O. Bobe. „Prin 2015, în vară, am primit o rugăminte din partea cuiva să scriu un text despre un prieten imaginar. Nu avusesem niciun prieten imaginar, am schițat ceva, am scris o povestire. Nu am fost suficient de mulțumit de ea, așa că nu i-am mai dat-o. Am vrut pe urmă să o rescriu, îmi venise o idee, am zis că poate iese o noveletă și am lăsat-o baltă. În decembrie, în același an, am început să deschid dicționarul și să pun degetul pe câte un cuvânt. Am scris câteva povestiri iar la un moment dat m-am oprit. În 2017, prin noiembrie, mi-am spus că eu, cam odată la doi ani trebuie să ajung în Timișoara și m-am apucat să scriu cartea asta ca să am un motiv pentru a veni”.
Deși nu a existat un proiect propriu-zis pentru scrierea romanului, acesta s-a coagulat ca un puzzle literar, din diverse idei și fragmente. Bobe nu și-a propus folosirea unei tehnici anume, ci și-a oferit libertatea de a face oricum sau de a nu face nimic. „Am scris fără să mă gândesc neapărat cum se face. Dacă e să vorbesc despre o tehnică, pot spune că am folosit-o la modul inconștient. În momentul în care am început această carte, mi-am dat voie să scriu absolut orice, să văd dacă iese. Și mi-am permis să nu iasă. Aveam anumite bucăți scrise și am zis că poate va fi o carte. Mi-am lăsat libertatea totală și spre surprinderea mea, spre finalul cărții lucrurile s-au legat mult mai bine decât aș fi sperat și decât m-aș fi așteptat. (...) La fiecare carte învăț să scriu. De aceea sunt atât de diferite între ele. Pentru că de fapt habar n-am să scriu, îmi asum asta și de fiecare dată învăț”.
Conținutul îmbină imaginația cu realul, formând „un fel de jurnal, nu doar de întâmplări, ci un jurnal interior. Cuprinde și fragmente de ficțiune și reflecții despre lumea literară, rostul literaturii. Cam toate prostiile care îi trec unui scriitor prin cap”, a mai spus autorul.
Cititorii cărții au apreciat volumul ca fiind „altfel”, un roman fără o intrigă solidă, dar care stârnește permanent curiozitatea, cu un conținut bogat de idei despre literatură și muzică. Pe scurt, o carte bună, care merită citită.
Ioana NICOLESCU
