Cultură

Thierry Wolton este născut în anul 1951, este profesor la École Supérieure de Commerce din Paris și este preocupat, în mod special, de istoria regimurilor comuniste, de „Războiul Rece” și de influența sovietică în Occident. În prima zi din acțiunea „Noaptea Ideilor”, desfășurată la Timișoara în zilele de 31 ianuarie și 1 februarie, prin bunăvoința Institutului Francez din Timișoara, am stat la un scurt dialog cu distinsul invitat, profesorul Thierry Wolton.

Pentru că prima seară din acțiunea „Noaptea Ideilor” a avut în atenție o dezbatere despre Europa și rolul României în Uniunea Europeană, i-am adresat profesorului Wolton o întrebare referitoare la Uniunea Europeană.

- Anul acesta, la 18 Aprilie, se împlinesc 58 ani de la momentul în care a fost semnat tratatul care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.), care a fost fundația pentru Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană. Tratatul care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.) a fost semnat și parafat în 18 Aprilie 1951, la Paris de șase state vest-europene: Franța, R.F.G., Italia, BeNeLux, fiind valabil pe o perioadă de 50 de ani și avea în vedere scopuri strict economice. În 2001, acel tratat a expirat.
De la expirarea acelui tratat fondator al Uniunii Europene, în prima ei fază - să spun așa -, a mai fost semnat vreunul pe aceleași baze, dar care să includă toate statele care au aderat la U.E. (toate cele 28 de state care compun astăzi U.E.)?

- Cred că atunci a fost primul pas. Acel prim pas s-a transformat, după aceea, în Tratatul de la Roma, din 1957, așadar, implicit, fără să fie spus acest lucru, limita de 50 de ani a acelui Tratat inițial a fost dizolvată, pentru că Tratatul de la Roma a fost mult mai larg decât Tratatul inițial. Nu aș spune neapărat că l-a înlocuit, că Tratatul din 1957, de la Roma, a înlocuit pe cel inițial, cel din 1951, ci că l-a absorbit.

***

Pentru că în cea de-a doua zi din „Noaptea Ideilor”, 1 februarie, profesorul Wolton și-a lansat, la Librăria „Humanitas” din Timișoara, primul volum din trilogia „O istorie mondială a comunismului. Încercare de investigație istorică”, volum intitulat „Cu pumnul de fier. Călăii”, nu am omis acest eveniment și i-am adresat profesorului francez Thierry Wolton două întrebări referitoare la această investigație asupra istoriei mondiale a comunismului, lucrare pe care a scris-o:

- Ce documente de arhivă ați utilizat în momentul în care v-ați decis să începeți să scrieți, iar mai apoi să publicați acest volum?

- Nu, n-am studiat arhivele. Am citit cărțile care existau. Am citit ceea ce numim documentație deschisă. Trebuie să știți că, de la căderea comunismului, mulți istorici ruși, de exemplu, dar și români, din tot blocul din est și inclusiv din China, care e încă o țară comunistă, mulți istorici s-au aplecat asupra problemei. Sunt multe lucruri care au fost actualizate, așa că, am profitat de aceste cercetări, dar eu însumi nu am fost să mă documentez în arhive. De exemplu, în China, există un istoric chinez care a făcut cercetări despre marea foamete din China, dintre ʼ58 și ʼ63, care a făcut multe victime și el a căutat în arhivele municipale, regionale, a reconstituit această poveste. E absolut incredibil! Și asta a deschis orizonturi nebănuite despre acest eveniment, cea mai mare catastrofă umanitară a tuturor timpurilor. Așadar, am profitat de asta. Dau un exemplu mai bun, poate. Istoricii ruși au descoperit în arhive, în arhivele N.K.V.D.-ului, că N.K.V.D.-ul folosea, în 1938, camioane cu gaz ca să-i extermine pe prizonieri, pentru că era mai economic decât să-i împuște. Foloseau exact aceeași metodă pe care o vor folosi naziștii mai târziu, camerele de exterminare cu gaz. Prizonierii erau puși goi în camioane, ca să le poată fi recuperate hainele, pentru că, dacă mureau gazați, vomitau pe haine, iar acele haine nu mai puteau fi folosite. Sunt lucruri pe care le descoperim astfel. Nu am fost să văd eu însumi în arhive, dar alți istorici au făcut-o și eu am valorificat munca lor.

- Aveți în vedere, în viitor, o investigație asupra comunismului din România (doar în România), de la momentul instaurării lui, anul 1948, până în 1989 și după 1989?

- Răspunsul meu e nu, pentru mai multe motive. În primul rând, pentru că, cred că această muncă trebuie făcută de istorici români. În al doilea rând, am făcut o istorie mondială a comunismului, nu o să fac istoria comunismului din România, pentru că e reductor, asta mă limitează. În al treilea rând, ce mă interesează în mod fundamental acum este, cum a fost posibil să aibă comunismul un asemenea succes în toată lumea; am intenția și lucrez la asta. Nu mă interesează să-i retrasez povestea, ci să-i înțeleg mecanismele: mecanismele intelectuale, morale, mecanismele umane pur și simplu, mecanismele de adeziune la acest sistem. Nimeni nu a făcut asta până acum, și asta mă interesează cel mai mult astăzi. E o carte care privește umanitatea și nu doar România.

„Noaptea Ideilor” se desfășoară de trei ani în Franța, dar și în alte țări. Acțiunea este organizată de Institutul Francez din Paris, iar scopul ei este invitația publicului participant spre gândire, spre dezbaterea asupra unor probleme care au o importantă miză în zilele de astăzi. Tema de anul acesta este intitulată „Față în față cu prezentul” și, „pentru a ne pune împreună cu Universitatea de Vest, ne-am gândit ... să ne propunem să dezbatem despre Europa și, bineînțeles, despre locul României în Europa de astăzi”, potrivit celor rostite de directorul Institutului Francez din Timișoara, Cyrille Fierobe, la deschiderea acțiunii de la Timișoara, joi, 31 ianuarie, în Amfiteatrul A01 al Universității de Vest.
În prima seară din această acțiune au participat, încercând să răspundă la întrebarea „Viitorul Europei se decide, oare, în România?”Aline Fontaine, jurnalistă, corespondentă a ziarului „La Croix” și „Tv5 Monde”, invitatul special Thierry Wolton, eseist și jurnalist, Mircea Mihăieș, profesor la Universitatea de Vest, literat, Laurențiu Ștefan, cercetător și cadru didactic la Universitatea de Vest, dar și numeroși invitați. Prof. univ. dr. Silviu Rogobete a moderat dezbaterea.

Cornel Seracin