În 15 aprilie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai I a semnat decretul de înfiinţare a Filarmonicii „Banatul” din Timişoara.
Încă de la începutul secolului al XVIII-lea,
Timişoara a avut o viaţă muzicală remarcabilă. În anul 1796, trupa lui Franz Xaver Runner a prezentat timişorenilor spectacolul cu opera Flautul fermecat, de Mozart, la numai cinci ani de la premiera mondială a acesteia. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, viaţa muzicală a luat o
amploare tot mai mare. Şi-a găsit angajament aici Joseph Strauss (1793-1866), ca Musikdirektor. El a compus şi a prezentat la Timişoara, între anii 1813-1814, în premieră mondială, opera Faust’ s Leben und Thaten (Viaţa şi faptele lui Faust), se pare, prima operă din istoria muzicii având ca subiect legenda savantului medieval.
Au apărut, apoi, diverse societăţi
muzicale, asociaţii corale, s-au organizat concerte cu artişti locali (de exemplu, Requiem-ul de Mozart), au venit aici artişti mari să concerteze, precum pianistul şi compozitorul Franz Liszt, soprana Cornelia Corbu Hollósy, Johann Strauss-fiul cu orchestra sa (două turnee). S-au stabilit la Timişoara muzicieni de valoare, ca polonezul Michal Jaborski (care a activat aproape 50 de ani ca prim violonist al Domului).
În anul 1871,
la 21 octombrie, s-a constituit Societatea filarmonică din Timişoara. Organizată din iniţiativa unor iubitori ai muzicii din oraş, după modelul şi cu sprijinul câtorva societăţi muzicale europene de prestigiu, Societatea filarmonică din Timişoara a jucat un rol de catalizator în viaţa spirituală a oraşului, determinând cele mai importante evenimente muzicale care s-au petrecut aici. Primul concert organizat de aceasta a avut loc la 8 decembrie 1871. Începând din anul 1921 şi până în 1943,George Enescu a concertat în oraşul de pe Bega de 12 ori. De altfel, în anul 1931, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, lui George Enescu i s-a decernat titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Timişoara, în cadrul unei ample festivităţi.
În 15 aprilie 1947,
Majestatea Sa Regele Mihai I a semnat decretul de înfiinţare a Filarmonicii „Banatul” din Timişoara.
Înfiinţarea Filarmonicii a fost rezultatul activităţii artistice a acestor societăţi şi asociaţii muzicale de care aminteam, precum Societatea filarmonică timişoreană (1871), Asociaţia Amicii muzicii (1920) - cunoscută în timp şi sub denumirile de Societatea filarmonică George Enescu (1945), Societatea filarmonică Banatul (1946) şi Societatea filarmonică Amicii muzicii (1947).
Încă de la înfiinţare,
Filarmonica „Banatul” şi-a propus un repertoriu bogat şi deloc facil. Astfel, din primii ani acesta cuprindea de la
muzica barocă până la cea contemporană. Un loc important l-a ocupat creaţia muzicală românească, numeroase lucrări fiind prezentate în primă audiţie.
Din 1969,
Filarmonica „Banatul” organizează Festivalul Internaţional „Timişoara Muzicală, iar din anul 1981 Zilele muzicale „George Enescu”. Discografia instituţiei cuprinde înregistrări pe LP şi CD la Casa de discuri Electrecord precum şi la case de discuri în Anglia, Austria, Elveţia, Franţa şi Germania.
Alături de concertele
desfăşurate la sediu, Filarmonica organizează şi numeroaseconcerte în aer liber, în spaţii neconvenţionale, la Peştera Româneşti, în faţa Catedralei Mitropolitane (2007), pe malul canalului Bega (2008), la Aeroportul „Traian Vuia”(2008), la Pădurea Verde (2009), pe un şantier, la Societatea Drumuri Municipale (2009), precum și la Porțile de Fier (2013). De asemenea, Filarmonica este în permanentă colaborare cu alte instituţii de profil din ţară şi străinătate, având invitaţi artişti care evoluează la Timişoara şi trimiţând, la rândul său, muzicieni care să cânte în alte oraşe.
Cu un repertoriu bogat,
Filarmonica „Banatul" organizează (aproape) săptămânal concerte la Sala Capitol, pregătind, însă, în ultimii ani, şi concerte inedite. Organizate în locuri interesante, în aer liber (în pădure, pe şantier, pe malul Begăi), cu un scenariu şi o regie pe măsură, aceste concerte au câştigat un public
numeros, dovedind că Filarmonica „Banatul” este o instituţie cu tradiţie, dar care ştie să se integreze şi să pună în valoare ineditul lumii culturale contemporane.
Ana LUPU
