Timp: joi, 15 decembrie, ora 18.00. Locație: La Două Bufnițe, în Unirii. Personaj principal: Tudor Crețu – cunoscut ca scriitor, critic, director de bibliotecă județeană, băiat bun. Întâmplare: o lansare. De carte. „Jurnal fantasmatic” este numele ei – al cărții. Autorul promite detalii „într-una din zilele aceste”. Seva auzi/ citi în văi, pe creste. CU PARTICIPAREA EXTRAORDINARA A UBULUI ERUDIT. Și nu numai.
Merită mers la lansare, merită citită cartea. Și numai pentru ce a zis Ioan Groșan despre ea: „Dacă acest proiect epic început în 2002 va fi dus la bun sfârșit, el amenință să devină cea mai interesantă construcție postmodernă a prozei românești contemporane”. Ei, proiectul a fost dus la bun sfârșit. Joi mergem la degustare.
F.BONCEA
P.S. - pe pagina de feisbuc a evenimentului (căutați-o, o veți găsi), zilnic până la lansare ni se promite câte un link/extras din carte. Unele extrase sunt deja acolo, bine mersi, cu linkuri către bookaholic. Care bookaholic îl prezintă pe Tudor așa:
Scriitor și jurnalist timișorean. A publicat numeroase volume de poezie („Dantelăriile Adelei”, Mirton, 2001; „Obiectele oranj”, Vinea, 2005; „Fragmente continue. Poeme live”, Printpress, 2014; „studio live, antologie 2015-2000”, Printpress, 2015) și romane („Omul negru”, Cartea Românească, 2008; „Casete martor”, Tracus Arte, 2013; „S...(Casete martor II)”, Tracus Arte, 2015). În pregătire: „Narcoliteratură. Cunoaștere, experiență, estetică”, Editura Universității de Vest; „Ca(r)tea cu Ubi”; „Parantetice. Compleuri” ș.a.
Iar editura (Paralela 45) zice despre carte: „O întreagă panoplie de personaje, unele recognoscibile, altele inventate, prinse toate într-o exemplară, sarcastică viziune auctorială - aceasta este prima impresie după lectura unui sui-generis „Jurnal fantasmatic” al prozatorului Tudor Creţu. Mai mult decât atât, pe parcursul a doi ani (2010-2012) se conturează imaginea unei lumi în disoluţie, într-un etern amurg, iar dacă ne imaginăm România ca pe o catedrală (nu neapărat a Mântuirii Neamului...), fiecare secvenţă a cărţii este precum un vitraliu prin care pătrunde, luminând-o stins, o lumină obosită”.
E un început. Dar e mult mai mult decât atât. Și mai spectaculos, firește.
