Cultură

Sâmbătă, 10 decembrie, ora 18.00, la Teatrul Merlin din Timișoara. Notați-vă în agende. Mergem la o lansare de carte: „Rock sub seceră și ciocan”. Și nu e voie să rateze nimeni lansarea aceasta, pentru că vorbim de o istorie a rockului care ar trebui predată în școli. Și în care e vorba mai ales despre Timișoara. 

Dacă te pui să cauți în DEX definiția rockului, vei afla că acesta este o „muzică de dans cu caracter dinamic provenită din blues, country etc., apărută în anii ’50 în SUA”. Definiția, extrem de seacă, nu are cum să cuprindă în ea ce înseamnă rockul de fapt. Pentru că nu avem de-a face doar cu o muzică de dans atunci când vorbim de rock. Vorbim de o industrie, vorbim de o istorie, vorbim de o cultură, vorbim de o mișcare socială, vorbim de vieți dedicate unui ideal.

Dacă vrei să faci o istorie exhaustivă a rockului, acest lucru este, cu siguranță, imposibil. De fapt, este imposibil să faci o istorie exhaustivă a rockului românesc, și chiar și a celui timișorean. Pe de altă parte, dacă ai încerca să faci o istorie a rockului românesc, nu ai cum să faci abstracție de Timișoara. Pentru că – asta este, suntem noi mai cu moț – la fel ca și Revoluția, rockul tot de aici a pornit.

Aceasta este, de altfel, și concluzia cărții „Rock sub seceră și ciocan” a lui Nelu Stratone: «este evident că muzicienii bănățeni erau mult mai bine informați decât cei bucureșteni sau cei din celelalte centre universitare. Bineînțeles că principalul centru universitar care s-a remarcat prin numeroase trupe apărute în anii 60 a fost Timișoara, oraș care era bine informat în domeniu, întrucât în „ocska” (târgul de vechituri) găseai, aproape la zi, atât aparițiile discografice din Iugoslavia sau Ungaria, cât și viniluri din Italia, Germania sau Anglia. Muzicienii bănățeni beneficiau de multinaționalismul specific zonei, care nu făcea nici o diferențiere între români, maghiari, germani, țigani sau sârbo-croați, astfel că majoritatea trupelor bănățene aveau componențe interetnice, ceea ce oferea un plus de consistență repertoriului muzical, care era completat cu hiturile momentului din Germania, Ungaria sau Iugoslavia».

O carte născută după 20 de ani de muncă și o campanie deșteaptă

Nelu Stratone (unii poate îl cunoașteți ca „Stratonelu”) este redactor muzical, realizator de emisiuni muzicale specializate, având peste 3000 de ore on-air din 1992 la Radio Nova 22, Radio Tinerama, Radio România Tineret, Radio București. A publicat zeci de articole în reviste de specialitate sau cotidiene. Și, în urmă cu mai bine de 20 de ani, a început să lucreze la un proiect despre care nimeni nu a zis că este ambițios, dar toată lumea a zis că este imposibil: o istorie a rockului românesc. 

Proiectul și-a găsit un susținător enorm abia în 2016, în portalul Hyperliteratura. Care a crezut în el, l-a promovat și l-a adus în fața celor interesați. Prima parte a unui proiect amplu a cronicii fenomenului rock în România a luat naștere tot într-un mod inedit – aceasta, cel puțin în materie de cărți: o campanie de crowdfunding.

Prima dată a venit prezentarea cărții: „În ROCK SUB SECERĂ ȘI CIOCAN vei găsi în primul rând o poveste despre libertate într-un regim autoritar care a încercat să sufoce cu orice prilej și prin orice mijloace exprimarea ei, vei întâlni eroi și trădători, orgolii și prietenii, vei zâmbi cel mai probabil la ingeniozitatea și creativitatea cu care au depășit barierele vremii rockării de-atunci, vei ofta la abuzurile și deciziile nedrepte ale sistemului, regretând câte lucruri extraordinare s-au pierdut prin cenzură și interziceri, nu în ultimul rând vei cunoaște istoria celor mai cunoscute formații și a celor mai cunoscuți artiști care au marcat cultura noastră muzicală și pe care nu avem dreptul să-i uităm sau să nu le spunem mai departe «pățaniile», dacă nu pentru memoria noastră colectivă, măcar pentru identitatea fiecăruia dintre noi”. O prezentare care a prins. Pentru că, deși era programată pentru perioada 5 octombrie – 20 noiembrie, campania de crowdfunding și-a atins obiectivul deja în primele două săptămâni!

În date statistice, lucrurile au stat așa: campania, organizată prin platforma CrestemIdei.ro a reușit să atingă 130% din obiectiv, să promoveze proiectul editorial la nivel național și să asigure peste 100 de precomenzi ale cărții în format tipărit și ebook. Astfel, împreună cu cei 86 de susținători, Hyperliteratura a reușit să dea viață primei părți din cronica muzicii rock în România, care abia ce a ieșit din tipar și a făcut cunoștință cu primii cititori la târgul de carte Gaudeamus. „De fapt, suma pe care noi am cerut-o, care să acopere o bună parte din cheltuielile tipografice ale proiectului, 8.500 de lei, a fost atinsă în numai două săptămâni de la începerea campaniei, pe 20 octombrie, următoarele 30 de zile ale campaniei noi hotărând să întrerupem promovarea ei la fel de intensă și să ne bucurăm de donațiile venite de la cei care au dorit să contribuie la nașterea acestui proiect, chiar dacă obiectivul fusese atins”, spun cei de la Hyperliteratura. 

Ce este „Rock sub seceră și ciocan”

Dăm cuvântul editorului:

„ROCK SUB SECERĂ ȘI CIOCAN este prima carte din cronica muzicii rock în România, scrisă de Nelu Stratone. Întregul proiect este o enciclopedie personală, care cuprinde povestea a peste 50 de ani de rock autohton, începând cu anii ’60, traversând tulburătoarea perioadă comunistă și etapele ei dificile, ajungând în explozia anilor ’90 și terminând cu cel mai recent «capitol», rockul de după anul 2000, mergând până la momentul tragic #Colectiv, unde autorul cărții a fost chiar prezent la concertul celor de la Goodbye to Gravity.

Cartea ROCK SUB SECERĂ ȘI CIOCAN este structurată în patru capitole de bază, ce cuprind patru etape cheie din perioada comunismului, așa cum le-a văzut Nelu Stratone (1961 – 1970, 1971 – 1977, 1978 – 1985, 1986 – 1989), primele două fiind completate de un timeline al perioadei respective, cu cele mai relevante informații din presa vremii despre tot ce a însemnat fenomenul rock (dar și jazz și folk), culese de Dr. Adrian Popan, de la Texas Tech University din SUA, care a dus o muncă de cercetare incredibilă pentru a scoate din arhive «biografia» rockului românesc”.

Pe scurt – 476 de pagini, format 15x23,5, bogat ilustrate, o prezență obligatorie în orice bibliotecă. Nu numai în cea a ascultătorilor de rock.

Timișoara – personaj principal al cărții

De ce este cartea aceasta atât de importantă pentru Timișoara? Păi și editorii spun că în ea e vorba mai ales despre Timișoara. Iaca un pasaj de pe la început, în care Nelu Stratone încearcă să și explice de ce:

«În lipsa unor informații concrete, probate de mass-media, nu se poate spune unde și care au fost primele formații beat apărute în România, dar o logică elementară ne trimite totuși în Banat, regiune situată strategic la granița cu Iugoslavia și Ungaria, unde Timișoara și Arad erau două metropole ce se aflau în plină dezvoltare. Parafrazând două hituri mondiale din anii '70, „That s The Way / I Like It” (KC & The Sunshine Band) și „One Way Ticket” (Eruption), un mare număr de muzicieni bănățeni au emigrat, astfel că povestea rock-ului din regiunea respectivă, mai ales a celui de început, este reconstituită mai mult din amintirile „pionierilor”, a căror memorie este, din păcate, cam selectivă, nebazându-se pe probe palpabile, cum ar fi înregistrări radio, discuri, articole din ziare etc.

„Tăt Banatu/i fruncea!” este o sintagmă care exprimă acea semeție a bănățenilor prin care se consideră superiori regățenilor, pe care o sesizăm cu ușurință și în muzica rock. Întotdeauna trupele din Timișoara și Arad s-au considerat „mai cu moț”, cu mult peste cele din alte orașe; în acest caz, problema complexului de superioritate este totuși reală și ușor de demonstrat, deoarece dispuneau de o industrie puternică și erau și centre universitare de tradiție, ceea ce presupunea existența multor cluburi de dans și a unor trupe capabile să asigure programul muzical. A contribuit din plin și faptul că cea mai mare parte a muzicienilor rămași aveau prieteni și rude în Occident și era aprovizionată sistematic cu instrumente muzicale, instalații de sunet, discuri, partituri, cărți sau reviste de specialitate.

În acest fel, dotarea tehnică a trupelor din zonă era de cele mai multe ori superioară celor din centrul, sudul sau estul țării, iar muzicienii dispuneau de un plus de informație muzicală pentru că aici se puteau recepționa destul de ușor posturi de televiziune din Italia, Iugoslavia sau Ungaria, care aveau numeroase emisiuni muzicale. În plus, pentru completarea repertoriului, aici se ascultau în condiții ideale și Radio Europa Liberă, Radio Beirut, Radio Luxembourg, Radio Belgrad, Radio NoviSad sau chiar radiourile pirat englezești, acele posturi de radio care erau bruiate peste tot în țară».

Vine ca o cireașă pe un tort

De fapt, cartea lui Nelu Stratone vine ca o cireașă pe un tort. Și asta deoarece la Timișoara (sau din Timișoara) s-a mai scris mult. Probabil multe dintre scrieri fac parte și din bibliografia acestei cărți. Aduceți-vă aminte de cele cinci cărți ale lui Mimo Obradov, patru de „Istorii...” și una de povești, „Peste rock și după roll”. Sau de cele două volume ale lui Nicu Covaci despre Phoenix, „Însă eu” și „Giudecata înțelepților”. De autobiografia lui Bela Kamocsa, „Blues de Timișoara”, sau de povestea lui Nae Tarnoczi, „Rock story. La vest de Bega”. Cartea-interviu a lui Doru Rocker Ionescu cu Moni Bordeianu. „Jurnal de bord” a lui Adi Bărar – Cargo. Gândiți-vă la toate revistele și fanzinele apărute pe aici, la toate emisiunile radio sau TV, la casele de discuri născute în Timișoara, la muzicienii pe care îi avem, până la urmă chiar și la presa extrem de dedicată fenomenului. Și, dacă stai să te gândești, mai sunt mulți care ar putea să mai scrie, să completeze această istorie a rockului. Personal, aș aștepta să mai văd și alte cărți scrise de Mimo Obradov, dar nu numai; ar putea să scrie Ilie Stepan, Emil Biebel, Daniel Silvian Petre, Bogdan Puriș, Adi Mihailvo, Zoli Varga – ca să amintesc doar câțiva. Plus că am înțeles că ar fi existat un proiect de istorie a rockului local aparținându-i regretatului Petru Umanschi; ar fi, cumva, o datorie de onoare recuperarea acestuia, completarea și publicarea lui. 

Lansare cu cântare

Până atunci, însă, avem „Rock sub seceră și ciocan”. Ați notat data, nu? 10 decembrie, ora 18, teatrul Merlin. Alături de Nelu Stratone, autorul, și Andrei Ruse, moderatorul serii și editorul cărții, vor participa Mimo Obradov, Ilie Stepan și Daniel Vighi. Iar evenimentul se va încheia cu un concert Melting Dice. Ne vedem acolo. Rock on!

Flavius BONCEA