Cultură

Din păcate, devine tot mai greu să vorbești despre artă în acest început de secol zguduit de crize și nepăsare. Însăși arta se zbate în pragul destinului, deasupra durerii, invocând supraviețuirea. E tot mai greu să pătrunzi în lumea unui artist, să încerci să îi descifrezi tainele, să scoți în lumină întreaga sa viață sau opera, când, de multe ori, acestea se contopesc, se confundă, ajung la un tot unitar aproape indestructibil și de nepătruns. Din negura atelierului artistului Stelian Acea ies multe la lumină. Camera obscură se află undeva la înălțime, în  apropierea divinității, parcă și ea mai nepăsătoare la artă.
Din vorbă în vorbă, aflu că, în artă, nu a fost niciodată prea ușor. Și, mai ales, că arta nu este ieftină. Stelian Acea, timișorean cu acte-n regulă, a bătut de trei ori la porțile facultății de belle arte: de două ori la București, la „Grigorescu”, și ultima oară, la Institutul de Artă „Ion Andreescu”, din Cluj-Napoca.

- De când flirtați cu artele vizuale?
- Din copilărie. Prin clasa a V-a primisem de la părinți un aparat de fotografiat Smena 8, un aparat pentru amatori, cu care mi-am început ucenicia în arta fotografică, făcând poze colegilor. Dar am evoluat rapid. În doi-trei ani, mai precis prin clasa a VIII-a, am primit un „Zenit”, un aparat mult mai performant, dar care și costa foarte mult pe atunci. Îmi aduc aminte că părinții dăduseră pe el vreo 18.000 de lei, o sumă foarte mare, raportată la salariile de atunci. Aparatul acesta m-a impulsionat oarecum. Voiam să știu cât mai multe despre el. Îmi doream să fac altfel de fotografii. Am urmat cursurile de foto care să făceau atunci la CLubul CFR. Am urmat cursurile de foto șase luni, cu Sandu Dragoș și Lucian Ionică. După aceea, mi-am încropit un laborator foto și am trecut pe fotografia artistică. Apoi, am participat la expoziții de fotografie care aveau loc la Bastion, la Clubul Foto, care ființa acolo. Acum l-au desființat și pe acesta.

- După gimnaziu ce a urmat?
- Liceul de Artă Timișoara. Prin anii ’80, la Liceul de Artă nu se făcea pictură în ulei pe pânză, se făcea tempera și tot felul de experiențe… Am fost un fel de cobai ai unor pictori ai momentului, care aveau mare influență în școală atunci. Dar cu ce se învăța acolo, atunci, nu  puteai să mergi să dai la Institut și să mai și intri…

- Ce ați făcut în acest caz?
- Ca să pot să dau la Institutul „Grigorescu” din București, mama a luat 5.000 de lei de la „reciproc” și m-a dus la pictorul Friederich Schreiber, pentru lecții de pictură. Cu acesta am făcut ulei pe pânză, dar, se pare, nu a fost deajuns. Prima tentativă de a intra la Institut la București a fost un eșec. Apoi a urmat armata, am făcut-o la aviație. După armată am luat din nou ore de pictură. De data aceasta la București. Au cheltuit ai mei vreo 12.000 de lei și tot n-am intrat. Abia când am dat examen a treia oară, de data aceasta la Cluj, am fost admis.

- Ce a urmat după facultate?
- Din anul 1992 s-a reînființat Facultatea de Artă din Timișoara și am fost solicitat, de către decanul facultății din acea perioadă, Aurel Breileanu, să predau Fotografia.
De atunci predau această disciplină la Facultatea de Arte din Timișoara, iar din anul 2005 a fost înființată și secția de Foto-video, pe care o conduc și al cărei director de program sunt. Ce vreau să vă spun este faptul că această secție este prolifică, având cei mai mulți studenți. E cea mai căutată secție.

- Între tehnică și artă, cum este văzută fotografia astăzi?
- Performanța în fotografie necesită investiții  majore. Am fost nevoit să-mi cumpăr aparate noi din câțiva în câțiva ani. Am apartate care costă cât o mașină. Tehnica merge înainte rapid. Dacă o ființă extraterestră s-ar uita spre planeta noastră, ne-ar putea defini ca fiind o „Planetă de fotografi”. Toți facem fotografii. Dar acesta este efectul de masă. Adevărata fotografie, arta, este cu totul altceva. Dacă vrei cu adevărat o fotografie bună, o faci profesionist, iar eu am vrut să arăt întotdeauna că și România poate să ocupe un loc meritoriu în lumea fotografiei. Pentru a duce per­for­manța cât mai sus, am încercat să aplic tehnici din pictură în fotografie și invers. Deși limbajul este este altul și diferă de la fotografie la pictură, ținta este aceeași – imaginea bidimensională. Am încercat aceste experiențe pentru că sunt printre puținii, dacă nu singurul, care fac fotografie, dar am și studii de artă care stau la baza unei imagini bidimensionale. Tocmai de acea am ajuns la performanță în acest domeniu. Mulți îmi spun: „Tu ai ceea ce noi nu avem!”. Eu am vrut să aplic în fotografie ceea ce știam din pictură și în pictură, ceea ce știam din fotografie.

- Ați materializat aceste experiențe?
- În două volume despre fotografie. Unul este dedicat istoriei fotografiei, „Fotografia – Repere istorice”, în care am surprins cele mai importante momente în evoluția fotografiei. În al doilea volum, „Incursiune tehnică fotografică”, sunt tratate aspecte tehnice în domeniul foto-optică-mecanică. Tot aici am prezentat și folosirea aparatului și a camerei de luat vederi. Ambele volume au văzut lumina tiparului la Editura „Brumar” din Timișoara.

- Cum vedeți viitorul fotografiei?
- Pentru că se face foarte multă fotografie de către amatori este și rău, și bine. Rău este că avem multă fotografie de amator, dar e bine pentru faptul că ochiul se învață cu esteticul, cu frumosul și devine  mai avizat, mult mai pretențios în același timp. Astfel, se va merge pe fotografia performantă. Marii fotografi, profesioniștii, sunt ajutați astăzi de echipe întregi de platou, asemănătoare cu echipele de pe platourile cinematografice.

- Unde vă regăsiți în domeniul vast al fotografiei?
- Îmi place foarte mult portretul, reprezentarea figurilor umane. Este un subiect vast și inepuizabil. Îmi plac de asemenea imaginile care trăiesc, dar și cele care au o tentă de umor și o poantă. Îmi mai plac și imaginile care conțin și un anumit grad de mister. Nu pot să nu adaug aici că am respect pentru imaginile alb-negru. Am vrut întotdeauna să prind unicitatea în fotografie. Am fost dintotdeauna adeptul dictonului că pictez ceea ce nu pot fotografia și fotografiez ceea ce nu pot picta.
Petru Vasile TOMOIAGĂ

Warning: No images in specified directory. Please check the directory!

Debug: specified directory - https://mail.ziarultimisoara.ro/acea