Luni, 9 noiembrie, în Aula Bibliotecii Universitare „Eugen Teodoran” a avut loc o dezbatere cu tema „Jurnalistul în literatură, jurnalistul în societate”. Discuţiile au pornit de la romanul scriitorului şi jurnalistul timişorean Lucian-Vasile Szabo, „Zile senine, zile străine”.
Dezbaterea a fost susţinută de către autorul romanului, de alte persoane cunoscute în domeniul presei şi al literaturii precum Daniel Vighi, Viorel Marineasa şi Marcel Tolcea, alături de Gheorghe Clitan, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării.
În cadrul evenimentului s-a discutat despre presa în comunism şi presa postcomunistă, totalitarism, interacţiuni între literatură şi jurnalism, legătura dintre proză şi jurnalismul liber, tipuri de jurnalism, şi, concomitent, despre tema abordată în roman. „A fost o dezbatere având ca temă jurnalismul în literatură şi modul în care cele două domenii colaborează, pornind de la romanul «Zile senine, zile străine». Este un roman centrat pe viaţa unui jurnalist de investigaţie din anii `90, care descoperă un caz al Securităţii din anii `50, când şase ciobani au fost ucişi de către securişti şi aruncaţi într-o groapă comună undeva după Lugoj, la Ana Lugojana, în pădure. Când locuitorii din zonă au descoperit lucrurile, trupurile au fost duse şi aruncate într-un cimitir de la Lugoj. E o poveste scrisă pe mai multe planuri, care încearcă să îmbine şi memoria şi documentul.
Cartea a apărut de curând, aproximativ acum două luni. E o carte necesară, zic eu, şi care a însemnat şi în activitatea mea o etapă, o încheiere a unei etape. Am fost mulţi ani jurnalist de informaţie, jurnalist de teren, mi-a plăcut foarte mult şi am rămas cu această plăcere a informaţiei brute, a investigaţiei, scormonitul în arhive. Jurnalismul de investigaţie este extrem de dificil şi plăcut.
Titlul reflectă viaţa noastră de zi cu zi, cu mai bune, cu mai rele. Dar în roman voiam să arăt prin acest titlu tocmai cum lucruri normale, dintr-o lume normală, în perioada aceea de totalitarism, puteau fi interpretate în cheie simbolică şi deveneau infracţiuni. Deci oameni absolut normali, cu problemele lor normale, au fost luaţi, au fost maltrataţi, au fost ucişi fără judecată şi zilele lor s-au sfârşit aşa. Am lucrat în urmă cu zece ani, am lucrat câţiva ani la ea şi chiar dacă este un roman subţirel, el este esenţializat pentru că am urmărit inclusiv faptul să aibă proză jurnalistică, stil jurnalistic”, a declarat Lucian-Vasile Szabo.
Ioana NICOLESCU
