Ca în fiecare an, de trei decenii încoace, la mijlocul toamnei Peştera Româneşti răsună de acordurile celor mai celebri compozitori. Lume multă de toate vârstele, de prin împrejurimi şi nu numai, umple potecile mâloase ale pădurii. Acestea găzduiesc pentru câteva ore mii de oameni, ca mai apoi peştera să devină neîncăpătoare. Acustica, pentru care aceasta este renumită, face muzica lui Mozart şi a lui Strauss să răsune într-un mod impresionant. Lumânările şi reflectoarele colorate care luminează pereţii de stâncă întregesc atmosfera şi dau locului un aer aproape mistic.
În spatele concertul de la Peştera Româneşti se află, însă, pasiunea altor oameni, care au făcut lucrurile posibile.
Căutarea oricăror răspunsuri privitoare la începuturile acestui eveniment duc la doctorul Constantin Lupu, membru fondator al Asociaţiei Sportive Speotimiş Timişoara, omul de la care a pornit totul. Aparent, nu este vorba de un proiect plănuit din timp, de o idee sugerată sau copiată. Constantin Lupu afirmă că „totul a pornit de la un vis”. „Începuturile sunt în anul 1984, când era o întrunire a tuturor speologilor din România, aici pe Valea Bega, la Tomeşti şi Româneşti şi tot căutam ceva, o situaţie, o întâmplare, un eveniment mai deosebit decât vizitarea unei peşteri. Şi nu venea, până când, în primăvară, am visat o muzică frumoasă cu nişte nori, o ceaţă albăstruie. Şi am înţeles dimineaţa la trezire că e vorba despre o idee. Concert în Peştera Româneşti. Totul a pornit de la un vis”, spune el.
„S-a scris şi la Berlin: «Mozart într-o peşteră din Carpaţi»”
Odată găsită ideea şi după depăşirea impedimentelor ridicate de acele vremuri, în Peştera Româneşti a avut loc primul concert de muzică simfonică. „Era greu pentru că trebuia aprobări. De la Comitetul de cultură, de la Securitate... Până să am aprobările am găsit participarea orchestrei simfonice a profesorilor de muzică de la Liceul «Ion Vidu». Au răspuns pozitiv şi m-am încurajat. Solista care a venit a fost Alexandra Guţu, renumită în România şi în lume, şi am ţinut primul concert. Au fost cam 500 de oameni din toată ţara. A fost un succes, s-a scris şi la Berlin: «Mozart într-o peşteră din Carpaţi». Şi atunci am hotărât să perpetuăm şi aşa am ajuns la ediţia XXXI.
Primele ediţii erau tot pe muncă voluntară şi pe donaţii. După 1990, totul a fost pe sume mari. Plata artiştilor, plata orchestrei, a iluminării, dirijorii. Se dau lupte mari să vină cineva să dirijeze aici. Avem o listă lungă de dirijori care îşi aşteaptă rândul.
Concertul din acest an a avut aceleaşi condiţii ca de 30 de ani încoace. E vreme frumoasă, toamna bănăţeană de aur este aici pentru noi, iar peştera e pregătită pentru un eveniment deosebit, unic în România. Avem dirijor pe maestrul Mihnea Ignat, din Spania, care e orăviţan de origine. Bineînţeles, primul va fi Mozart, după care Strauss, două melodii. Vrem întotdeauna compozitori clasici, piese cunoscute, care să antreneze publicul”, a mai adăugat doctorul Lupu.
Finalul concertului a umplut din nou pădurea, dar oamenii păreau mai fericiţi la plecare. Unii, spectatori nelipsiţi, afirmă că se întorc acasă fără a resimţi oboseala, în ciuda drumeţiei sau a temperaturii scăzute, că locul şi muzica te umplu de o energie pozitivă.
Ioana NICOLESCU
