Cu mintea și sufletul deschise către alte minți și alte suflete ce se vor deschide prin acționarea unor mecanisme cu pârghii, ciocănele și corzi care vibrează la cea mai fină atingere a terminațiilor inervate ale unor degete mișcate de gândul celui conectat la starea de grație, se produce mirajul, se creează, se revarsă muzica, se întâmplă magia sunetelor organizate.
Compozițiile lui Teodor Milea au ceva special: îți dau impresia că se întrupează, iau forme maiestuoase, devin statui, structuri, clădiri. În fața lui (și a lor) nu vei fi avertizat, așa cum se întâmplă în parcurile de artă, în muzee sau galerii, de inscripții de genul: „Păstrați distanța! Nu atingeți exponatele!”. El (și ele) ți se oferă, sunt însuflețite, prezențe fizice. Mesajele transmise nu sunt gânduri ce pot fi articulate în cuvinte, ci stări, senzații, sentimente, vise aievea.
După debutul Pe clape albe… și negre, bine primit de ascultători și specialiști, Teo Milea nu s-a îndepărtat prea mult de formulele aplicate în dăltuirea pieselor cu care-și construiește templul cu migală, răbdare și ambiție. Acum se poate deja vorbi despre stilul propriu al acestui artist care știe să se apropie de public și să susțină concerte cu săli pline. Open Minds, al doilea capitol al unui opus cu care intenționează să înnobileze expresia muzicală pianistică nu doar în România ci și în lume, pătrunde în catedrala sufletului – compoziția cu care debutează este intitulată Cathedral – și picură acolo, așa cum lăcrimează uneori ceara fierbinte a lumănârilor aprinse pe podeaua rece de gresie sau pe picioarele desculțe ale îngerilor de marmură, sunete ordonate în melodii, armonii, ritmuri ce însuflețesc. De undeva, de pe străzi schițate în creion (Streets In Crayon), apare și dispare umbra lui Satie, răsare apoi primul soare (1st Sun), posibilă referință la iluminarea care a transformat interpretul în creator atunci când a hotărât să compună, să nu mai cânte muzica altora. Omul se simte mai împlinit când (se) dăruiește și chiar fericit atunci când darul este primit (Forever Yours). Atunci liniștea (Silence) din jur se transformă în muzică iar călătoria (Journey) poate să înceapă. Mintea este deschisă, trupul pregătit, necunoscutul poate fi cucerit pianul zboară în spațiile noastre intime pe acest suport digital cu muzica măiestrită în atelierul sonic al lui Attila Lukinich de pe coperta căruia pornește de pe tâmpla lui Teo (ilustrația plastică: Lucian Țidorescu) firul roșu care ne duce la mesajul de pe coperta interioară: Music is a cure for soul. Să(-i) fie primit.
Joi, 1 octombrie, Teo Milea a susținut la sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timișoara un concert de lansare a acestui album, totodată și de rămas bun, căci muzicianul se va muta în Canada. Acolo va pleca însă doar o parte din sufletul lui. Muzica lui rămâne și, desigur, va mai reveni și el.
Mimo OBRADOV
