Scurt interviu cu artista Elisabeth Ochsenfeld, „un suflet al artei” între Timișoara, Gărâna și Heidelberg
Expoziția „Keep calm and call the wolf” („Fii calm și cheamă lupul”), ce va fi vernisată la Gărâna pe 11 iulie 2015, între orele 11:00-17:00 – va ajunge și la Timișoara. Astfel, iubitorii de artă, dar și cei curioși de „chemarea lupului” prin intermediul artei – sunt invitați la Galeria „Pygmalion”, Casa Artelor. Evenimentul va avea loc pe 15 iulie, de la ora 19:00.
- Pregătiți o nouă expoziție a Simpozionului Internațional de Artă Vizuală ARTHOUSE WOLFSBERG - GĂRÂNA. Discutăm despre „Keep calm and call the wolf”. Înainte de toate, am o curiozitate: de ce tocmai acest titlu?
- Mai simplu nici că se poate… Cu siguranță v-am făcut mărturisiri despre felul în care mă apropii tematic în luarea unei decizii finale. Totul este legat de acest sat… Cei veniți prin actul de colonizare s-au aflat pe o coamă de deal împădurită, plină de vietățile sălbăticiei… Lupul era unul dintre locuitorii densității verzi și bogate de aici. Satul se numește doar Wolfsberg – Muntele Lupului și, inițial, a mai existat un sat cu numele Wolfswiese, Poiana Lupului, ce nu a supraviețuit ca așezare. După 1990, când majoritatea locuitorilor a emigrat , pășunile au fost părăsite, lăsate în voia naturii, iar mestecenii și brazii și-au redobândit spațiul… Nu complet, însă vizibil… Pădurile au readus cu ele și vietățile… Deci și lupii. Anul trecut, soțului meu i-a ieșit în cale un râs. Era un exemplar mare, însă din mașină privit, părea inofensiv. Iubitorii de artă din Timișoara și din Gărâna vor afla modul în care fiecare artist a împletit lupul, un simbol, în povestea lucrării sale.
- Printre artiștii plastici care vor expune se află și Delphine (Franța), Dimitar Velichkov (Bulgaria) și Bojan Zivik (Serbia). Cum ați realizat selecția artiștilor?
- Selecția se face în funcție de calitatea artiștilor, de capacitatea lor de a se apropie de o temă atât de concretă. Trebuie să fie desenatori buni – iar diversitatea calităților plastice și stilul personal să ducă la o finalitate interesantă, la un compendiu animalier, având același „model”. Știu că lucrările nu vor fi asemănăoare fiindcă m-a preocupat individualitatea fiecăruia. Cei care au mai fost în alte ediții, sunt cei care îmi sunt alături în procesul organizării.
- Cum descrieți ARTHOUSE WOLFSBERG – GĂRÂNA?
- Este casa care mă așteaptă și învăluie, dar este și casa pe care eu am născut-o. A căpătat viață și prin munca mea enormă investită aici, dar și prin cei care o luminează cu prezența lor... Hai să îi spunem BRIGHT HOUSE...Tot ce am pus la cale aici – cu insistență, convingere, dorință, iubire – s-a petrecut și fiindcă îl am pe Hartwig alături.
- Știu și am văzut că locuința dumneavoastră din Germania este un adevărat muzeu. Așa este și locul de la Gărâna? Cum reușiți să creați „un mic univers al artei” aflat în spatele ușilor și ferestrelor?
- Cum? Potrivindu-le pe structura mea. Cu siguranță... Armonia în care mă simt bine nu constituie suportul de fericire și confort pentru altă ființă. Regula mea este simplă: fiecare încăpere trebuie să aibă o predominantă cromatică. Mi se pare odihnitor... Ca într-o lucrare a cărei culoare esențială este stabilită și apoi te joci cu detaliile necesare – chiar și cele decorative, ivite din fantezie și un anume echilibru. Le numesc naturi statice. Fiecare dintre noi își așază cărțile, își lasă urmele în casă într-un anume fel... Locuințele noastre au povești, multe de familie și semne ale întâmplărilor marcante din periplul nostru... Este ca și cum ai ruga o bancă dintr-un tren să îți mărturisească povestea celor pe care i-a dus dintr-un loc în altul de-a lungul anilor...
- Ce v-ați propus prin ARTHOUSE WOLFSBERG – GĂRÂNA?
- Este o casă a întâlnirilor artistice și atât. De când cumpărasem acest loc, am avut mereu oaspeți implicați în diverse proiecte culturale. În urmă cu șase ani am oficializat aceste momente de bine, trecând la o formă concreta de organizare – cu un anume număr de artiști. M-am ocupat de prezentarea mediatică a evenimentelor, încercând să fac locul cunoscut și pe alte meridiane. Am reușit multe în acești șase ani și mă bucur. Hartwig și cu mine ne identificăm cu locul despre care vă vorbesc.
- Ați ales ca arta vizuală să se împletească cu literatura și muzica.
- Așa este. Mi se pare o bogăție să ai în preajma ta literați, cântăreți și instrumentiști, plasticieni. Familia noastră crește fiindcă mulți dintre artiștii, care ne-au călcat pragul, ne sunt și acum alături în alte proiecte. În plus, am putut recomanda colaborări între ei, în afara prezenței noastre. Acesta este un fenomen ce îmi dă o mulțumire indescriptibilă. Când mai pot deschide o ușă pentru cei care au fost la noi, mă simt de parcă ar fi succesul meu mare. Rolul vasului comunicant, prozaic spus...
- De ce ați ales ca expoziția să fie expusă la Galeria PYGMALION? Să aibă legătură existența acelui nuc din curtea Casei Artelor? Știu că sunteți atrasă de acel loc.
- Este o oază fermecătoare și DA, iubesc acel loc. Am avut deja mai multe acțiuni în acel spațiu. Are istorie, este central, are o dimensiune potrivită, este vizitat. Are viață – curtea interioară a castanului mare și umbros este ca o cameră de primire, cafeneaua cu oameni tineri și calzi... Loc de întâlnire...
- Ce dificultăți ați întâmpinat?
- Greutățile sunt cele de finanțare. Nu am avut încă timp suficient pe care să îl trăiesc aici, în sat, ca să pot fi mai apropiată celor care petrec o viață sau o mare parte a anului.
- Ce înseamnă Gărâna pentru dumneavoastră?
- O parte din MINE este Gărâna, cu toate că acasă mă simt la Heidelberg. Mai înseamnă o casă a familiei , a uneia pe care niciodată nu am cunoscut-o în realitate... Oameni răsfirați prin lume, de a căror urme m-am apropiat prin povești, scrisori, proiecții, gânduri...
- Mai trebuie adăugat ceva scurtului interviu?
- Închei prin a spune că am fost dăruită cu oameni minunați, cei cu care îmi petrec viața de zi cu zi, cei pe care îi iubesc din miezul ființei mele, cei lângă care îmi doresc să fiu mult și bine. Și vouă, cititorilor, vă urez să aveți parte de calea potrivită vieților voastre, calea cea mai mult dorită!
Alexandru Virgil STOICA
