Cultură

Alice Francis, una dintre cele mai în vogă artiste de electroswing, s-a născut la Timişoara, dar trăieşte în Germania. Părinţii ei au cumpărat castelul medieval de la Rudna şi s-au mutat în satul din judeţul Timiş.
Alice Francis a explodat pe scena muzicală internaţională în 2012, după lansarea albumului „St. James Ballroom”. Cântăreaţa a readus în actualitate muzica anilor ’20-’30, mai exact a swingului american sau a swing jazzului. Tânăra originară din Timişoara este considerată astăzi regina electro-swingului şi străbate lumea în lung şi în lat pentru concerte. În România, a concertat mai întâi într-un club din Bucureşti, iar apoi la Cluj. A ajuns și în orașul natal, pe scena JazzTm, unde a lăsat o impresie deosebită.
Alice Francis se inspiră din tumultuoşii ani ’20 ai secolului al XX-lea, o epocă a costumelor extravagante, a muzicii nonconformiste care a spart tiparele dar, mai ales, una în care femeile şi-au câştigat libertatea şi drepturile în societate. Alice este personificarea acelei femei puternice, conştientă de valoarea ei şi care nu ezită să-şi pună dorinţele în practică. În afară de vocea unică, îmbină pop-ul modern cu notele limpezi ale marilor personalităţi ale jazzului, ca Billie Holiday şi Eartha Kitt, și cu o mare porţie de talent actoricesc, dar ceea ce convinge cel mai mult este excepţionala ei abilitate de compozitor.
Despre Timișoara, despre muzică, despre caritate, am stat de vorbă cu Alice Francis...


- Cine este Alice Francis, în câteva cuvinte?

- M-am născut la Timișoara, mama mea este româncă, tatăl meu e din Tanzania. S-au cunoscut aici și au plecat în Germania când eu am avut 5 ani. Școala am făcut-o acolo. Când am timp vin aici, la Rudna, în comuna Giulvăz, la mama mea, unde peisajul, natura, sunt mirifice. Este foarte frumos la Rudna, dar e nevoie de mulți bani pentru a o pune la punct castelul și grădina lui. M-am interesat să realizez un proiect cu finanțare europeană, ca să putem restaura întreaga clădire, să o facem funcțională, dar totul merge atât de greu aici, în România. O să încerc să pun în practică proiectul în Germania.

- Cum de vorbiți românește?

- Am știut limba română din copilărie. Apoi am uitat aproape de tot limba română. Când s-a mutat bunica mea la noi, am învățat românește din nou. Ea este din Ardeal și lumea mai îmi spune, de multe ori, că am accent ardelenesc.

- În ce parte a Germaniei locuiți?

- La Koln. Acolo am terminat liceul și am studiat filologia la universitate. Dar dintotdeauna am făcut muzică. De când eram mică scriam foarte multe poeme și texte și făceam cărți mici. Când am împlinit 11 ani părinții mei mi-au dat o chitară. Am învățat să cânt la chitară, iar apoi textele pe care le-am scris am început să le și cânt.

- Ați luat lecții de muzică?

- Da, am fost la Conservatorul din Hamburg și am făcut un curs si apoi la Zeller, lângă Hanovra.

- Când ați cântat prima oară pentru public?

- În clasa a VI-a, la o petrecere de la școală, unde veneau părinții, directorul și profesorii școlii. Am lansat primul  album în anul 2012 și de atunci am fost mereu plecată în turneu: în România, la Timișoara, București, Cluj în Germania, Franța, Suedia, Spania, Turcia, Canada, Rusia. Band-ul nostru este format din trei persoane: eu și colegii mei Goldielocks și Chul-Min Yoo.  Noi facem muzică de swing modernă, electro, dar nu avem un band mare, noi cântăm pe sampler – un aparat cu multe butoane. De exemplu, cu o mână se cântă la o linie de pian și cu cealaltă la tobe. Și de asta sună foarte modern. Deși cu toții locuim la Koln, suntem mai mult pe drumuri.

- Intenționați să faceți cunoscută Timișoara, orașul natal, în lume?

- O, da, cu mult drag și cu atât mai mult cu cât locuitorii orașului vor să propulseze Timișoara spre a deveni Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Fiind născută aici și o voce puternică pe scenele din lume, voi încerca să o promovez cu fiecare prilej. Mai exact, m-am și gândit la un proiect, dar pe care nu o să-l dezvălui acum. O să fie foarte interesant și eu cred că lumea o să învețe foarte multe despre orașul meu natal, Timișoara.

- Cum au fost primele concerte în România?

- La primul concert în România am avut emoții foarte mari. Să cânt este ok, dar să vorbesc îmi e mai greu, mă încurc. Prima dată când am apărut pe scenă a fost la „Vocea României”. Acolo am fost întrebată care este mâncarea mea preferată și eu am zis că mămăliga. Toți au râs de mine. Al doilea concert l-am susținut alături de Oceana. A fost foarte greu, pentru că veneam din Suedia, după o călătorie de o noapte. Am mers două ore cu mașina, șase ore cu trenul și încă vreo două cu avionul. Scena a fost atât de mare, nu am mai văzut una la fel până acum! Lumea a apreciat mult muzica mea. Publicul m-a făcut să-mi crească pur și simplu inima. După șederea la Timișoara, voi pleca în Afghanistan, împreună  cu prietena mea cea mai bună.

- Nu vă e frică?

- Nu. Până acum m-am descurcat peste tot.

- Ce vă place cel mai mult în Germania, țara în care ați decis să locuiți?

- În primul rând, siguranța. Dacă ai o problemă, îți pierzi locul de muncă sau ești bolnav, ai probleme în familie, întotdeauna se găsește o instituție care să te ajute. În schimb, în România, la Rudna îmi place că avem posibilitatea de a crește animale. Pot spune că îmi place peste tot. Dar cel mai mult acolo unde este familia mea, pentru că mai am trei surori și un frate.
 
- Care sunt proiectele dumneavoastră pentru viitorul apropiat?

- Acum muncim la cel de-al doilea album. Primul s-a intitulat ,,St. James Ballroom”.

- Veți păstra aceeași formulă ca și la primul album?

- Da, însă vor fi mai multe influențe din alte direcții. Electro-Swing este muzică de club cu influențe din Swing. Sunt puțini dj-i care produc electro-swing. Totul este înregistrat și făcut de noi. Am făcut și un clip de Crăciun. Noul album va fi lansat în Germania.

- Știu că sunteți și un spirit caritabil...

- Anul trecut de Crăciun am fost invitată să cânt la Vocea României, în afara concursului. Am făcut o acțiune caritabilă în Germania, pe care am inițiat-o pe o rețea de socializare. Pe toți cei care sunt mai sărmani am vrut să-i ajut și am adunat haine, jucării, instrumente muzicale, lucruri la care de obicei oamenii renunță, dar care pot produce o adevărată bucurie altora.

- Cu ce le-ați transportat în România?

- Cu avionul. Dar de acum, dacă mai fac ceva, aș vrea să vin cu o mașină mare. Urmează  să aduc și computere. Acum am vrut să dau haine și jucării copiilor de la Rudna, care sunt mai neajutorați.
A consemnat Petru Vasile TOMOIAGĂ