La 24 ianuarie 1859 se realiza un pas important al unei vechi dorințe a locuitorilor spațiului carpato-danubiano-pontic-nistrean, constituirea statului național român modern. Bazat pe puternica apropiere culturală și economică între Moldova și Țara Românească, actul unirii de la 24 ianuarie 1859 a fost o etapă decisivă în unitatea tuturor provinciilor românești, etapa finală a acestui moment având loc la 1 Decembrie 1918, atunci când, prin voința liber exprimată la Mărita Adunare Națională de la Alba Iulia, întreaga suflare românească prezentă în Cetatea Bălgradului, la acel moment, a votat Întregirea Regatului României.
„Unirea Mică”, cum mai este cunoscută Unirea Principatelor Române, a fost aniversată la Timișoara, joi, 24 ianuarie 2019, la împlinirea celor 160 ani de la momentul istoric al realizării ei. Aniversarea a avut loc lângă monumentul Principelui-Domnitor Alexandru Ioan Cuza, amplasa în fața sediului Inspectoratului Județean de Poliție Timiș, aici fiind prezenți militari aparținând Brigăzii 18, Cercetare-Supraveghere, „Decebal”, jandarmi din cadrul Grupării Mobile de Jandarmi, „Glad Voievod”, funcționari publici din cadrul Penitenciarului Timișoara, polițiști din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție, Timiș, pompieri militari din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Banat, dar și numeroși reprezentanți ai societății civile. Timpul a fost rece, în timpul ceremoniei de aniversare temperatura atmosferică s-a situat undeva pe la plus un grad Celsius, zero grade Celsius, iar ploaia a căzut peste participanții la eveniment.
În introducerea acestui eveniment aniversar a fost prezentat momentul istoric din ianuarie 1859, vorbindu-se despre personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, Principele-Domnitor care a deschis calea spre întregirea statală: „...moment important realizat de poporul român spre modernizare și dezvoltare ... . Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante, iar apoi, pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române, pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, ... cu o singură Adunare și un singur Guvern. Cuza a demonstrat competență și patriotism. A condus cu demnitate, având asigurat un loc statornic în memoria poporului nostru”.
Înainte de oficierea ceremoniei religioase a fost intonat cântecul patriotic și revoluționar „Deșteaptă-te române!” Ceremonia religioasă a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Mitropolit al Banatului și Arhiepiscop al Timișoarei, Ioan, care în încheierea slujbei a rostit o rugăciune îndreptată către Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos: „Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește și miluiește pe întreg popor român, că Sfânt ești Tu, acum, și pururea, și-n vecii vecilor. Amin”.
După încheierea slujbei religioase, reprezentanții autorităților locale și județene au susținut discursuri în care au făcut referire la momentul unirii Principatelor Române. Mai întâi, subprefectul județului Timiș, Daniel Cristian Franțescu, a dat citire mesajului Președintelui Consiliului de Miniștri (șeful guvernului României), mesaj din care spicuim: „... Am avut de partea noastră un context extern favorabil, state europene-prietene, dar, mai ales, am avut elite românești remarcabile, care au crezut în destinul românesc, și o voință populară extraordinară de a „seca Milcovul”, de a șterge barierele între român și român. Acest moment al istoriei noastre să îl sărbătorim cu încredere în România și în resursele inepuizabile ale ființei românești. Avem experiența coeziunii interne pentru o cauză, a luptei pentru locul nostru în istorie și în lume, a victoriei care nu a fost niciodată obținută în cotropire, ci în apărarea a ceea ce ne aparține”. (...).
A urmat momentul oratoric susținut de consilierul personal al primarului municipiului Timișoara, Ciprian Trocan, domnia sa rostind, printre altele: „... Se împlinesc 160 de ani de la momentul primului pas care a dus mai departe, prin remarcabilul efort al înaintașilor noștri, la Marea Unire a românilor din 1918. Statul român modern s-a născut la Iași și la București în ianuarie 1859 și s-a desăvârșit prin Marea Unire. Astfel, Unirea Principatelor a fost, nu doar un moment glorios în istoria României, ci și, practic, începutul europenizării țării noastre. Așadar, 24 ianuarie ne oferă prilejul să onorăm încă o dată o pagină din istoria noastră ... . Unirea de la 1859, numită și «Mica Unire», este legată de alegerea ca Domn al Moldovei și Țării Românești a lui Alexandru Ioan Cuza și este momentul prin care două state au devenit unul singur. Încă de atunci, istoria țării noastre se îndrepta către modernitate și către valorile europene. (...). Este important să arătăm că suntem uniți, dincolo de orice culoare politică și partid pe care-l reprezentăm, uniți în a ne susține proiectele și ideile de importanță locală și regională, având în vedere că suntem și Capitală Culturală Europeană în 2021. Dragi timișoreni, stimați invitați, unul dintre cele mai puternice simboluri ale sărbătorii de astăzi este «Hora Unirii». Aceasta ne transmite un mesaj simplu, dar profund: «doar împreună, vom reuși». Numai căutând ceea ce ne unește și nu ce ne desparte, vom putea transforma și moderniza Timișoara, precum și întreaga noastră țară. Putem avea idei diferite despre felul în care vrem să ne administrăm orașul, însă obiectivul trebuie să fie unul comun și același pentru toți locuitorii acestui spațiu: o comunitate și-o Românie puternică și prosperă. Vă doresc multă sănătate, curaj, încredere în propriile forțe, ambiție și dragoste pentru România. La mulți ani, România! La mulți ani, dragi români!”
Din partea Consiliului Județean Timiș, a luat cuvântul vicepreședintele Traian Stancu, din al cărui discurs rostit spicuim aici: „Aș vrea să încep, dragi români, prin a vă ura, «La mulți ani!» Astăzi, evenimentul care ne-aduce aici și ne ține, chiar pe această vreme, cu drag, este, spun unii, «Mica Unire». Eu i-aș spune începutul Unirii. Fenomenul unirii, la noi la români, e ceva ce este în ființa noastră. Noi, românii, începem anul prin prima sărbătoare. Prima sărbătoare e în luna ianuarie, Mica Unire. (...). Vă doresc, începând de astăzi, pentru tot acest an, multă fericire, sănătate și tot ce vă doriți!”
După încheierea momentelor oratorice ce au fost dedicate unirii Principatelor Române, s-a desfășurat depunerea coroanelor de flori la monumentul Principelui-Domnitor, colonelul Alexandru Ioan Cuza. Depunerea coroanelor a fost acompaniat de muzica „Imnului eroilor”, interpretată de fanfara Brigăzii 18, Cercetare-Supraveghere, „Decebal”, Timișoara.
Ceremonia militară a continuat cu defilarea Detașamentului de Onoare constituit din militarii aparținând Brigăzii 18, Cercetare-Supraveghere, „Decebal”, jandarmii din cadrul Grupării Mobile de Jandarmi, „Glad Voievod”, funcționarii publici, cu statut special, din cadrul Penitenciarului Timișoara, polițiștii din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție, Timiș și pompierii militari din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Banat.
Aniversarea celor 160 ani de la Unirea Principatelor Române s-a încheiat la Timișoara, după ce Cristina Teodora Stanciu a interpretat «Hora Unirii», acompaniată fiind de fanfara Brigăzii 18, Cercetare-Supraveghere, „Decebal” din Timișoara, dirijată de locotenentul Constantin Fănel. Pentru gloria Unirii Principatelor Române, la 160 ani de la înfăptuire, în timpul interpretării cântecului emblematic al „Micii Uniri”, pe versurile lui Vasile Alecsandri și muzica lui Alexandru Flechtenmacher, participanții la aniversare s-au prins în horă, onorând istoricul moment și memoria înaintașilor eroi de atunci, din acel ianuarie 1859.
Despre Unirea Principatelor Române, pe scurt
Pentru a rememora momentele care au precedat Unirea Principatelor Române, e necesar să aducem în atenție faptul că, 24 ianuarie 1859 își are începuturile în anul 1842, atunci când, un proiect de unificare al măsurilor și greutăților a fost pus în aplicare pentru cele două Principate, Moldova și Țara Românească. A urmat începutul anului 1848, atunci când a intrat în vigoare o convenție moldo-munteană prin care a fost desființată vama dintre cele două state, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza (Moldova), respectiv Gheorghe Bibescu (Țara Românească).
Foarte important este și contextul internațional din preajma unirii. În martie 1853 a izbucnit un conflict armat (războiul Crimeii) între Imperiul Rus (țarist), pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, Franța, Regatului Piemont-Sardinia, Imperiului Otoman, pe de altă parte. Finalul acestui conflict armata a avut loc în 1856, Imperiul Rus fiind învins, iar, pentru un timp, ambițiile geopolitice ale țarismului la Dunărea de jos au fost îndepărtate, după încheierea acestui conflict militar creându-se un context favorabil realizării unirii Principatelor.
Înfrânt în războiului Crimeii, Imperiul țarist a pierdut controlul asupra gurilor Dunării, a fost obligat să abandoneze pretențiile de protecție a intereselor creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman (acest rol revenea Franței), și-a pierdut influența asupra Principatelor Române, care, alături de Serbia, au primit un grad sporit de independență. Toate acestea erau stipulate în tratatul de pace de la Paris, semnat la 30 martie 1856 între reprezentanții Rusiei țariste, pe de o parte și reprezentanții puterilor aliate (Imperiul Otoman, Franța, Regatul Piemont-Sardinia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei).
În contextul discuțiilor despre unirea celor două Principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui referendum în care populația acestor state să se pronunțe dacă este sau nu favorabilă unirii. În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne și parlamente diferite și cu unele instituții comune.
În conformitate cu hotărârile congresului de la Paris din 1856, în august 1858 se desfășoară Convenția de la Paris, acest moment fiind actul european care a pus bazele unirii Principatelor Române.
Prin această Convenție, era stabilit, printre altele, ca cele două state, Moldova și Țara Românească, să realizeze unirea parțială sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” (a Imperiului Otoman). Tot prin această Convenție era garantată autonomia Principatelor, iar o Înaltă Curte de Casație și Justiție, precum și formarea unei armate, aveau să fie comune ambelor state. Prin Convenția de la Paris erau consacrate drepturi şi libertăţi cu caracter cetăţenesc, prevăzându-se egalitatea moldovenilor şi muntenilor (ultimii denumiţi români în textul originar) în faţa legii, se instituia principiul dreptului la proprietate privată şi se desfiinţau privilegiile cu caracter feudal.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, Principe-Domnitor al Principatelor Române Unite, la 5 și 24 ianuarie 1859 a venit ca urmare a unei ambiguități din textul Convenției de la Paris. Astfel, prin dubla alegere, Marile Puteri au fost puse în fața faptului împlinit, continuitatea unirii administrativ-teritoriale a Principatelor fiind asigurată de un șef de stat unic și nu de câte unul separat (pentru fiecare din aceste state). Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a adus cele două state într-o uniune personală, Guvernul și Parlamentul nefiind unul și același pentru Principate.
În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a reușit să aducă același Parlament și Guvern pentru cele două Principate, realizând unirea politică, numele statului fiind Principatele-Unite-Române.
În februarie 1866, mandatul de 7 ani al Principelui-Domnitor Alexandru Ioan Cuza avea să se încheie, unirea celor două Principate urmând să fie consolidată de succesorul său, Principele-Domnitor Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România, în primul articol fiind stipulat că: „Principatele-Unite-Romane constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de România”.
Cornel Seracin
