Ambasada Republicii Bulgaria la Bucureşti, Uniunea Bulgară din Banat, Consulatul Evreilor din Timişoara şi Consulatul Onorific al Bulgariei la Timişoara au vernisat, la sediul Uniunii Bulgare din Banat, expoziţia „Forţa societăţii civile – Soarta evreilor din Bulgaria”. Expoziția, a cărei autoare este dr. Albena Taneva și care a fost prezentată pentru prima oară în 26 noiembrie 2008 la sediul Ministerului de Externe al Republicii Bulgaria, a fost realizată cu sprijinul Institutului de Stat pentru Cultură din cadrul Ministerului de Externe al Republicii Bulgaria, în colaborare cu Centrul pentru Studii Iudaice al Universităţii „Sf. Kliment Ohridski” din Sofia și se compune din 22 de panouri cuprinzând fotografii, facsimile şi texte ce urmăresc cursul evenimentelor din anul 1943, când bulgarii au reuşit să blocheze deportarea a mai bine de 48.000 de evrei în lagărele morţii. Evenimentele din timpul Holocaustului sunt un exemplu elocvent al modului în care tendinţele totalitare de agresiune, de persecutare a unei întregi comunităţi, de intoleranţă rasială, etnică şi religioasă îşi ating scopul doar atunci când societatea este dominată de indiferenţă şi apatie. Organizatorii expoziției încearcă să transmită că pentru ca diversitatea să coexiste şi să se manifeste este necesară promovarea unei culturi a solidarităţii şi toleranţei. În anii 2009 – 2012 această expoziție a fost prezentată într-o serie de oraşe din întreaga lume, printre care Varşovia, Praga, Copenhaga, Vilnius, Washington, New York, Toronto, Dublin, Tel Aviv, în vreme ce mai recent, anul trecut şi anul acesta, a fost prezentată la Londra, Madrid, Buenos Aires, Maebashi, Japonia, Stockholm şi Lundt. La Timișoara, această expoziţie, poate fi vizitată până în 31 martie, la sediul Uniunii Bulgare din Banat.
Deschiderea expoziției la Timișoara
La vernisajul de la sediul Uniunii Bulgare, oaspeții au fost întâmpinați de către deputatul Niculae Mircovici, președintele Uniunii Bulgarilor din Banat-România. Printre cei prezenți s-au numărat Aurel Vainer, deputat, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Titu Bojin, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Nicolae Robu, primarul municipiului Timişoara, Liliana Oneţ, subprefectul județului Timiş, Msgr. Gheorghe Augustinov, capelan al Sanctităţii Sale Papa, reprezentantul Episcopiei Romano-Ctolice din Timişoara; Carol-Matei Ivanciov, preşedinte de onoare al UBB-R, Slavomir Gvozdenovici, deputat din partea minorităţii sârbe din România, Giureci-Slobodan Ghera, deputatul minorităţii croate din România, av. Ioan Maricico, deputatul minorităţii ucrainene din România, Ion Benga, deputat PSD de Caraş Severin şi membru în Comisia de Apărare, Ordine publică şi Siguranţă naţională, Halasz Francisc, preşedintele UDMR Timiş.
De asemenea, au participat membri ai corpului diplomatic şi consular acreditat la Timişoara, printre care Jose Miguel Vinals Arino, consulul onorific al Spaniei la Timişoara şi Gheorghe Nakov, consulul onorific al Bulgariei la Bucureşti, Daniel Malbert, directorul Centrului Cultural Francez din Timişoara, Luciana Friedmann, preşedintele Comunităţii Evreilor din Timişoara, șefi ai structurilor descentralizate Timiş, preşedinţii filialelor UBB-R din zona Banatului, reprezentanţii organizaţiilor de tineret ale UBB-R, care au venit îmbracaţi în port popular bulgar, precum și personalităţi ale comunităţii evreieşti şi bulgare, directori, profesori universitari, oameni de cultura şi artă.
Vernisajul s-a încheiat cu un program de cântece specifice comunităţii evreieşti interprerate de corul Comunităţii Evreilor din Timişoara, condus de Alexandru Fischer.
Deputatul Niculae Mircovici, preşedintele Uniunii Bulgare din Banat – România, a profitat de acest prilej pentru a-i acorda domnului dr. Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, din partea Comunităţii bulgare din Banat, medalia „275 de ani de la stabilirea bulgarilor în Banat”, ca semn al prieteniei dintre poporul român, poporul bulgar şi poporul evreu.
Câteva aprecieri prilejuite de expoziție
Gazda evenimentului, Niculae Mircovici, a afirmat că această expoziție „Este una din primele acţiuni pe care comunitatea bulgară, alături de celelalte comunităţi, cu sprijinul autorităţilor, le desfăşoară pentru ca Timişoara să primească titlul de Capitală Culturală Europeană, pe care îl merită din plin. De asemenea, mi-aș dori ca, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean Timiș și prin mass-media această expoziție să poată fi vizitată și de către elevii școlilor din oraș, pentru lecția de istorie pe care aceasta o reprezintă”.
La rândul său, Titu Bojin, președintele Consiliului Județean Timiș, a afirmat: „Ne mândrim că această expoziţie a ajuns şi la noi, în capitala Banatului. Ea, pe de o parte, ne pune în situaţia de a ne aduce aminte de tot ceea ce a fost nociv într-o anumită perioadă, de tot ceea ce a însemnat anul 1943 și despre prigoana acelor vremuri. Această expoziție reprezintă o veritabilă lecție de istorie și, în același timp, este una foarte importantă pentru că vine să sprijine Timișoara în competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021”.
Liliana Oneț, subprefectul județului Timiș, consideră că „astfel de evenimente vin în sprijinul a ceea ce Timişoara îşi doreşte să realizeze pentru anul 2021. Orice expoziţie, orice eveniment cultural care se desfăşoară la Timişoara şi este organizat de către autorităţi locale, comunităţi locale, este important şi vine în sprijinul Calendarului de acţiuni pe care Timişoara trebuie să-l prezinte la depunerea candidaturii pentru Capitală Culturală Europeană”.
Primarul Nicolae Robu spune că „este foarte important pentru Timişoara să găzduiască astfel de evenimente atât acum, în contextul competiţiei în care suntem înscrişi, cât şi, în general, oricând, pentru că Timişoara este un spaţiu care poate fi considerat drept exemplu oriunde în lume, un spaţiu al convieţuirii în bună înţelegere, respect reciproc, în împărtăşirea valorilor celuilalt. Este important pentru Timişoara să păstreze această valoare pe care a moştenit-o, să o susţină, să o întreţină, pentru că nu sunt multe oraşele care au o asemenea bogăţie. Pentru a mă referi la această expoziție, consider că trebuie să aducem un omagiu, ori de câte ori avem ocazia, celor care au avut de suferit, celor care şi-au pierdut viaţa şi trebuie să avem grijă ca noi, cei de acum, şi urmaşii noştri, să nu mai repete astfel de grozăvii, cum a fost Holocaustul”.
Gheorghe Nakov, consulul onorific al Bulgariei, a declarat: „Mă bucur că am reuşit să organizăm această expoziţie privind rolul societăţii civile din Bulgaria – şi vă rog să reţineţi că este vorba de anul 1943, în plin război mondial, deşi suntem obişnuiţi să vorbim de „societate civilă” ca participant activ, doar începând cu a doua jumătate a secolului XX”.
Jose Miguel Vinals Arino, consulul onorific al Spaniei i-a felicitat pe organizatori și a afirmat că nu ne putem permite, ca societate, să uităm Holocaustul și ceea ce s-a întâmplat în Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Dr. Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a afirmat că, față de București, atmosfera de la vernisajul din Timișoara este incomparabilă. „Bulgarii sunt o notă particulară, sunt o filă de istorie aparte. Bulgarii au avut această iniţiativă de a crea o expoziţie itinerantă, cu care vin în Europa şi arată ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului din Bulgaria. Expoziţia atrage prin capacitatea de a sintetiza trăirile din acele vremuri, de a le organiza pe segmente foarte sugestive şi într-o formă de prezentare excepţională. Mesajul din anul 1943 al bulgarilor a fost, în acelaşi timp, acela că au reuşit să salveze 48.000 de evrei prin atitudinea societăţii civile și a Bisericii Ortodoxe Bulgare, în primul rând. Mă înclin, în numele tuturor evreilor din România, în faţa memoriei celor care au pierit în Holocaust, şi mă înclin în faţa celor care au supravieţuit, şi mai ales a poporului bulgar”.
Toleranța societății bulgare
Bulgaria a moştenit, în istoria sa îndelungată, tradiţia toleranţei etnice. Aceste sentimente au lăsat urme adânci în legislaţia, în moralul şi în viaţa de zi cu zi a oamenilor. După Eliberare, în noua Constituţie bulgară stă scris: Art. 40. Creştinii de confesiune neortodoxă şi de alte confesiuni, fie ei cetăţeni nativi ai Regatului Bulgariei, fie cei care au primit cetăţenia, precum şi străinii care trăiesc permanent sau doar temporar în Bulgaria, se folosesc de libertatea religioasă, cu condiţia ca ritualurile lor religioase să nu încalce legile în vigoare; Art. 61. Nimeni din Regatul Bulgariei nu poate nici să cumpere, nici să vândă fiinţe omeneşti. Fiecare rob, de orice sex ar fi, religie sau naţionalitate, devine liber din momentul în care calcă pe teritoriul bulgar.
În anul 1939, politica antisemită a Celui de-al treilea Reich ia forme noi. La 24 ianuarie, la comanda lui Göring, încep pregătirile pentru soluţionarea problemei evreieşti, populaţia evreiască fiind obligată să părăsească ţara.
Guvernul bulgar pregăteşte un proiect de Lege privind Protecţia Naţiunii – legea antisemită din Bulgaria. Instituţiile oficiale sunt copleşite de scrisori de protest, în care oamenii îşi exprimă categoric indignarea şi resping intenţiile guvernului de a-i persecuta pe evrei. În toate scrisorile, telegramele şi articolele de presă ieşeau în evidenţă două argumente principale: Legea privind protecţia naţiunii este anticonstituţională! și Legea privind protecţia naţiunii este imorală!
Naziştii solicită ca „toţi reprezentanţii evrei ai firmelor germane din Bulgaria şi Yugoslavia să fie înlocuiţi imediat”.
Dezbaterile în jurul proiectului de lege privind protecţia naţiunii din Parlament arată că printre deputaţi există oponenţi expliciţi la ideologia antisemită. Opt deputaţi iau cuvântul împotriva acestei legi, trei dintre ei făcând parte din majoritatea guvernamentală.
Legea privind protecţia naţiunii a fost adoptată, în ciuda tuturor protestelor. Persecutarea evreilor a devenit parte integrantă a politicii guvernului bulgar.
Biserica Ortodoxă Bulgară se numără printre primii şi cei mai activi apărători ai evreilor bulgari. În timpul primelor două săptămâni de după publicarea legii, Sfântul Sinod ţine patru întâlniri dedicate acestei probleme, este emisă o circulară către toţi preoţii, sunt trimise scrisori oficiale către instituţii, sunt iniţiate întâlniri cu prim-ministrul şi cu preşedintele Adunării Naţionale.
În anul 1941, politica antisemitică se schimbă de la emigrarea forţată la interzicerea emigrării şi pregătirea pentru deportările în masă. Pe 23 ianuarie 1941 în Monitorul oficial al Bulgariei este publicată Legea privind Protecţia Naţiunii. Politica de persecutare a evreilor devine un fapt şi în Bulgaria.
La 3 aprilie 1941 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare atacă Legea privind protecţia naţiunii din punct de vedere al dogmelor religioase.
Pe 1 martie 1941 Bulgaria se alătură Axei, iar armata germană intră în ţară.
Puţin mai târziu, armata germană cucereşte Tracia Egeeană şi Vardar Macedonia, care sunt „date în administrare Bulgariei”.
La solicitarea Germaniei, la 12 august 1941 evreii sunt scoşi din forţele de muncă comune şi incluşi în lagăre de muncă separate.
Încă din iulie 1941 devine clar faptul că antisemitismul nazist se radicalizează. Pe 23 octombrie Himmler le interzice evreilor să părăsească continentul european. La finele anului apar semnale pentru „soluţia finală”.
Cel mai important lucru care lipseşte din teritoriile nou alipite Bulgariei este forţa civică, devenită tradiţională în Bulgaria.
Reprezentanţii bulgari trimişi în Tracia Egeeană şi în Vardar Macedonia implementează politica oficială, pro-nazistă.
Din întreaga Europă, 11.000.000 de evrei sunt sortiţi exterminării. În Cartea neagră este inclusă şi Bulgaria, cu 48.000 de evrei.
În conformitate cu noile solicitări ale Reich-ului, legiuitorii bulgari aprobă încă o lege discriminatorie: cea care autorizează guvernul să rezolve singur „problema evreilor”. Această lege conferă puteri depline executivului de a dispune de soarta cetăţenilor bulgari de etnie evreiască, fără a informa măcar
Parlamentul referitor la acţiunile intreprinse. În fapt, are loc o imixtiune a executivului în legislativ.
Guvernul bulgar are acum toată puterea. Urmează decizii importante: este creat Comisariatul pentru problema evreilor, sub conducerea comisarului Alexandăr Belev; evreii sunt obligaţi să poarte embleme cu steaua galbenă. Deşi, ca mărime, erau cele mai mici din Europa, rolul acestor embleme era de a-i marca şi izola pe evrei ca un grup supus unor restricţii; sunt introduse semne cu „Locuinţă evreiască” şi „Întreprindere evreiască”.
Povestea evreilor din Bulgaria
În toamna anului 1941, autorităţile bulgare aprobă legislaţia privind cetăţenia în cele două aşa-numite „noi teritorii”: Tracia şi Macedonia. Populaţia locală poate primi acum cetăţenia bulgară – un drept refuzat evreilor care locuiau în acele teritorii. Rămaşi fără cetăţenie, ei sunt condamnaţi.
Biserica Ortodoxă Bulgară este pregătită să-i creştineze pe evrei, pentru a-i scăpa, chiar dacă legislaţia antisemită interzice acest lucru. Biserica chiar anulează taxele aferente. Nimic din toate acestea nu se întâmplă în alte ţări creştine.
Pe 2 februarie 1943 Reich-ul pierde bătălia de la Stalingrad. Dar această pierdere nu diminuează represaliile împotriva evreilor, ba dimpotrivă. Persecuţiile continuă peste tot, şi chiar se extind.
Pe 22 februarie Dannecker şi Comisarul pentru problema evreilor Belev semnează un protocol pentru deportarea iniţială a 20.000 de evrei. La început s-a spus că aceştia vor fi evreii din aşa-numitele „noi teritorii”. Dar în aceste teritorii locuiau doar aproximativ 11.000 de evrei. Astfel încât cuvintele „noi teritorii” au fost tăiate din textul protocolului de către stiloul unuia dintre semnatari. Din acel moment deportarea se aplica tuturor evreilor bulgari.
Guvernul bulgar pune în mişcare mecanismul puterii de stat pentru realizarea deportării. Pe 2 martie 1943 Consiliul de Miniştri adoptă câteva prevederi speciale prin care asigură realizarea deportării planificate. Nimeni dintre membrii guvernului, în afară de Belev, nu este conştient de aceste planuri malefice.
Societatea civilă împiedică deportările planificate. În primele zile ale lui martie 1943, cetăţenii oraşului Kyustendil nu sunt doar îngrijoraţi. Ei descoperă planul secret prin care se dorea deportarea evreilor din oraş. Reacţia lor este imediată. Bulgari şi evrei laolaltă decid să trimită o delegaţie la Sofia, pentru a împiedica deportarea. Chiar înaintea începerii sesiunii de după amiază a lucrărilor Adunării Naţionale, ei reuşesc să-l convingă pe ministrul de interne Petăr Gabrovski să anuleze deportările planificate pentru ziua respectivă.
Fiind bine documentaţi în privinţa culturii politice a bulgarilor, antisemiţii erau conştienţi de faptul că planurile lor puteau avea succes doar dacă erau ţinute în secret. Nu şi-au putut imagina că ordinul pentru deportare a putut fi anulat în ultimul moment.
Ordinul de a opri deportarea, emis în după amiaza zilei de 9 martie, soseşte în Plovdiv a doua zi. Astfel, în noaptea de 9/10 martie poliţia evacuează din casele lor o parte din evreii din Plovdiv. Auzind despre evenimentele din noaptea respectivă, mitropolitul Kiril îi vizitează imediat pe evreii adunaţi în şcoală şi le spune: „Dacă trebuie, voi deschide uşile bisericii, dar nu voi permite să vă deporteze”. Mitropolitul Kiril îi trimite o telegramă ţarului: „În numele Domnului, Vă rog, Majestate, să aveţi milă faţă de evrei”.
Mai târziu în dimineaţa respectivă soseşte la Plovdiv şi ordinul de anulare a deportării. Autorităţile îi anunţă pe evreii ridicaţi în timpul nopţii, simplu: „Sunteţi liberi să mergeţi la casele voastre”.
Pe 17 martie Dimităr Peshev, vicepreşedintele Adunării Naţionale, trimite o scrisoare oficială prim-ministrului, solicitându-i să se abţină de la viitoare deportări ale evreilor. Demersul este susţinut de alţi 43 de deputaţi ai puterii, care semnează în aceeaşi zi scrisoarea-petiţie. Astfel, planurile secrete ale
guvernului sunt deturnate.
În martie 1943 reprezentanţi ai guvernului bulgar din Tracia Egeeană şi Vardar Macedonia reuşesc implementarea clauzelor Convenţiei Dannecker-Belev. În nopţile reci din martie 1943, populaţia evreiască din „noile teritorii”, lipsită de apărare, este scoasă brutal din case… pentru a nu se mai întoarce niciodată înapoi …
Beckerle, ambasadorul Reich-ului în Bulgaria, raportează că numărul total al evreilor trimişi în lagărele de concentrare se ridică la 11.343. Din aceştia, 4.221 de evrei din Tracia Egeeană au fost urcaţi în vapoare la Lom, cu destinaţia Viena, iar 7.122 de evrei din Macedonia sunt urcaţi în trenuri la Skopje.
Doar după ce au aflat că evreii deportaţi au trecut prin teritoriul Bulgariei membrii Parlamentului şi prelaţii Bisericii Ortodoxe Bulgare au reacţionat. Dar degeaba, reacţia lor a venit prea târziu!
La sfârşitul lunii mai a anului 1943, evreii din Sofia sunt expulzaţi în provincie. Ei sunt obligaţi să locuiască în casele evreilor locali sau în clădirile şcolilor, dacă nu existau familii de evrei în localitate. Bărbaţii erau obligaţi să lucreze în lagărele de muncă, din primăvară până în toamnă. Totuşi, evreii au rămas în Bulgaria. Planurile comisariatului de a-i deporta nu s-au realizat niciodată.
Câţiva oficiali germani au descris deja Bulgaria ca fiind „un aliat nesigur”. Într-adevăr, Bulgaria nu a întrerupt niciodată relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică şi nu a trimis trupe în afara Axei.
În timpul războiului ţarul bulgar Boris al III-lea s-a întâlnit cu Hitler de şapte ori. De fiecare dată au discutat două probleme: trimiterea de trupe pe frontul de Est şi deportarea evreilor bulgari.
Bulgaria şi-a schimbat poziţia şi a intrat în război la sfârşitul anului 1944 de partea Aliaţilor. A sacrificat 30.000 de oameni în bătălia împotriva armatei lui Hitler.
Spre deosebire de celelalte ţări, noul guvern comunist din Bulgaria nu împiedică comunitatea evreilor să-şi aleagă singură viitorul. Aproximativ 45.000 de evrei părăsesc Bulgaria pentru nou înfiinţatul stat Israel. La întrebarea de unde sunt refugiaţi, ei răspund de fiecare dată: „Eu nu sunt refugiat. Eu sunt
emigrant”.
În fiecare an, în ziua de 10 martie, în biserica mănăstirii din Bachkovo, la mormintele exarhului Stefan şi a patriarhului Kiril, un preot de rit ortodox împreună cu un rabin celebrează un serviciu religios unic, în memoria evenimentelor care au dus la salvarea evreilor din Bulgaria.
În Bulgaria şi în Israel, ca şi în întreaga lume, au fost ridicate numeroase monumente care comemorează acţiunile societăţii civile în faţa holocaustului.
Pe liniştitul mal al Dunării, în apropiere de oraşul Lom, a fost ridicat un monument în memoria evreilor din Tracia Egeeană şi din Macedonia.
Această istorie ne învaţă că întotdeauna există o cale de a învinge un complot al răului… Este destul doar să o căutăm!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
Nicolae MARKOV
